Tags

, , , , , ,

sau cum incurajam agresivitatea copiilor

(inspirit din fapte reale)

 

baietel-care-trage-o-fetita-de-parPe perioada FITS-ului 2016 (Festivalul international de teatru Sibiu), strazile din centrul orasului Sibiu prind viata, atmosfera este de basm si indiferent care este motivul pentru care te afli acolo ai sentimentul unei vancate intr-o capitala europeana.

Imi place sa profit din plin de aceste momente, sa ma bucur de spectacolele incantatoare si de atmosfera de sarbatoare in care se cufunda orasul. Extenuata dupa atata plimbare prin oras, ma asez in Piata Mica la o terasa, unde aleg una din cele doua mese libere – pe cea apropiata de balustarda, care ofera o vizibilitate buna asupra intregii piete. Dupa cateva minute se ocupa si cea de-a doua masa libera (aflata langa masa mea), unde doua familii impreuna cu micutii lor de 3-4 anisori se aseaza veseli.

Glasurile si entuziasmul copiilor ma fac sa zambesc de cateva ori. Priveau in jur si trageau concluziile lor atat de simpatice.

In piata se desfasura un numar de circ, acrobatii urcau cu o lejeritate impresionanta pe un stalp inalt, iar publicul, cu rasuflarea taiata, pornea un ropot de aplauze puternice. Copiii de la masa alaturata erau plini de energie, iar parintii acestora vizibil depasiti de situatie. Unul dintre tatici face o incercare de a capta atentia copiilor:

-Uaaaa!!! Ia uitati-va acolo! Cum se urca ala pe stalp… parca e o maimuta! Vedeti, el e stramosul nostru, maimutaaa!!!

Copiii au sesizat amuzati ca tatal lor comparase un om cu o maimuta. Nu au fost atat de impresionati de numarul de circ, cat au fost de faptul ca tatal ii spusese acelui om “maimuta”. Asa ca au inceput sa strige cat puteau de tare amandoi:

– Hahahaaaa, ala e maimutaaa!!! Uite maimuta! Stramosul nostru maimuta! Maaaai- muuuu-taaaaa! Maaaai- muuuu-taaaaa!

Dupa ceva timp, una dintre mamici, posibil rusinata de privirile celor din jur, le-a soptit ca totusi nu e maimuta omul acela si taticul care starnise aceasta reactie a fost nevoit sa spuna ca a glumit, acela e un circar, nu o maimuta. Pentru copii insa tot “maimuta” se dovedi ca fiind mai interesanta decat orice altceva.

Timpul se scurge, copiii sunt agitati in continuare, parinti resemnati la masa discuta si din cand in cand mai incearca sa le atraga atentia celor mici, poate-poate reusesc sa se linisteasca vre-un moment.

Cei mici, gasesc un scaun liber la masa parintilor si incep sa il impinga. Eu, atenta fiind la ce se intampla in piata, nu am reusit sa mi retrag la timp mana care a fost prinsa intre scaunul meu si cel impins de micuti. M-am trezit exclamand un “auuu” si intorcandu-ma sa vad ce s-a intamplat. Fetita se uita la mine si continua sa impinge scaunul. Tatal o privea si povestea cu restul adultilor de la masa. Eu decid sa ii spun bland micutei ca ma doare si daca impinge scaunul in al meu ma loveste. Ea continua sa il impinge, dar cu mai putina forta. Atunci tatal fetei ii spune pasiv: ai grija ca lovesti lumea si ramne sa priveasca situatia relaxat de pe scaunul sau.

Nu stiu daca micuta s-a retras datorita interventiei tatalui sau ca s-a rusinat de mine. Oricum, la putin timp dupa ce fetita a eliberat scaunul din spatele meu, tatal l-a ocupat, eu banuind ca in incercarea de a se asigura ca cei mici nu mai ajung sa deranjeze restul lumii.

De data aceasta m-am inselat. Cu toate ca imi sosise mancarea, tatal se izbea puternic de scaunul meu periodic. Isi impinsese scaunul in spate, pana a atins spatarul scaunul meu si la fiecare miscare a domnului  eram zguduita de scaunul sau care il lovea pe al meu.  In acest ritm mi-am continuat masa, chiar daca m-am intors de cateva ori spre masa lor, fara nici un rezultat.

Cum in ultimii 3 ani fumez doar ocazional, mi-am amintit ca am o tigara de foi in geanta. Pentru nefumatori, aceasta are un miros mai puternic decat tigarile obisnuite. In acel moment nu as fi fumat, in mod normal, insa cum imi doream sa pot savura macar 10 minute de liniste din popasul meu, am decis sa insotesc cafeaua cu o tigara. Imediat dupa ce am aprins tigara cei doi tatici i-au luat pe micuti si s-au indepartat putin de masa. J La un moment dat, cum se aflau ei la o distanta de cativa metri se aude un “pleosc” si fetita incepe sa planga si sa tipe in acelasi timp . Tatal fetitei, care statea de povesti cu tatal baietelului, a intervenit imediat si i-a spus fetitei sa nu mai planga ca asa fac baietii. Au revenit la masa impreuna cu micutii, fetita continua sa planga/tipe si ambii parinti (mama si tatal) ii spuneau:

-Asa fac baietii. El de fapt te-a mangaiat pe fata, nu te-a lovt…

-Da, el a glumit…

-Baietii intre ei isi dau asa cate o palma peste fata, e un gest prietenesc…

Si o groaza de replici pe aceeasi idée. Baietelul in schimb, se plimba pe langa masa si spunea ca el nu a vrut sa o loveasca. Apoi, posibil indrumat de unul din parintii sai sa isi ceara scuze, s-a dus la fetita si i-a zis mandru:

-Sa stii ca nu eu te-am lovit, a fost altcineva. Dar imi cer scuze.

Parintii au inceput sa rada si l-au incurajat sa ii dea un pupic.

Deja eu nu mai rezistam, m-am grabit sa termin cafeaua si am plecat de pe terasa. Atmosfera de pe strazile orasului mi-a redat zambetul pe buze si mi-a stres lacrimile din ochi. Domnul Goe inca exista si se pare ca pana si expresia “asa se joaca baietii” inca o mai regasim intr-o societate care foloseste ‘smartfon’ si se crede net superioara acelei maimute care a fost stramosul nostru.

Advertisements