Tags

, , , , , , , ,

radaciniCand intalnesc oameni care se mandresc cu orasul sau satul lor, indiferent cat de mic sau sarac este acesta, cand intalnesc oameni care isi iubesc tara, chiar daca o alta tara le-a adus un trai mai bun, cand intalnesc oameni care constentizeaza lipsurile si fac si ei ceva pentru a fi mai bine, atunci imi zambeste inima odata cu mine.

Am scris ultimele doua articole pe teme total diferite, Fagaras-noul centru al Romaniei si Ce ne facem cu tiganii?, doua teme care m-au inspirit sa scriu acest articol. Ce ne facem cand ne este rusine cu tara noastra, consideram ca tiganii ne strica imaginea, ajungem sa ne ascundem originile crezand ca ne trag inapoi, privim orasul natal ca pe o “vagauna” de care suntem fericiti ca am scapat? Unde ne ascundem de tot ceea ce credem ca nu este demn de viata noastra?

Ma gandeam ca la fel se intampla si cu familiile. Te nasti si cresti intr-o familie, habar nu ai de ce este aceea familia ta si nu o alta. Nu ai ce face, buna sau rea, aceasta iti este familia din care faci parte. Cu siguranta gasesti atat parti bune cat si parti rele la familia pe care o ai. Uneori poate ti s-a parut ca ai tai au mai multe defecte decat altii si eventual te-ai intrebat de ce tocmai familia ta le are pe toate.  Unii si-au renegat familiile, altii incearca sa le prezinte intr-o lumina mai frumoasa si sa mascheze defectele pe care le considera rusionase, dar sunt si cei care isi iubesc familia asa cum este si se lauda cu originile lor cu bune si cu rele la un loc. Si cum naiba sa nu ii iubesti pe ai tai, asa cum sunt ei? Nu de acolo ai plecat si tu, nu datorita lor ai ajuns sa visezi maret si eventual sa depasesti nivelul pe care ei il aveau, ca sa ajungi pe culme nu este oare nevoie sa pleci de la baza?

Sa mergem inainte, sa ne depasim conditia initiala, sa incercam sa ajungem mai sus decat ne-a fost dat prin nastere, acestea sunt cu siguranta directii de urmat in viata, teluri si vise pe care multi le avem. In sanul familie ne nastem, crestem, ne formam, prindem aripi ca apoi sa zburam eventual mai sus decat au reusit parintii nostri sa o faca. Uneori alegem orase mai mari decat orasul natal, indraznim sa speram la mai mult si sa cautam alte oportunitati. Unii viseaza mai departe, spre alte tari de cele mai multe ori mai dezvoltate. Isi intind aripile si zboara departe de cuibul lor, facandu-si un altul pe alte meleaguri. Crestem, ne formam, visam si apoi zburam, uneori mai aproape alteori mai departe de casa cautand sa ne fie mai bine. Familia, orasul, tara iti ofera tot ce pot ei ca apoi, daca vrei mai mult, sa iti dea libertatea sa cauti si in afara cuibului. Daca la un moment dat te intorci acasa, esti asteptat cu aceeasi caldura si cu bratele deschise.

Eu am gandit maret si familia mi-a dat aripi sa zbor. Visele marete mi-au incurajat zborul, asa ca mi-am intins aripile si am plecat la drum sa imi incerc norocul. Familia, orasul meu natal, toate imi sunt dragi. Oriunde as poposi in lumea larga, oricat de bine m-as simti si indiferent cate posibilitati as avea, sentimentul pe care il simt cand merg acasa nu poate fi inlocuit.

Advertisements