Tags

, , , , , ,

civilizatieDaca tot am avut ultimele articole pe teme politice, articolul de astazi mai pastreaza o legatiura cu acest domeniu, dar are o aplicabilitate mai mare.

Ne dorim noi asa sa fim un popor civilizat, sa respiram si noi aer european adevarat, sa avem democratia democratie, libertatea libertate si civilizatia avansata. Vrem noi asa: sa fim respectati cand ajungem in fata unui ghiseu, sau in fata oricui, sa nu mai stam la cozi ca vitele, munca noastra sa conteze si sa fie rasplatita, sa punem cv-ul si competentele noastre sa fie recunoscute, nu pilele. Si ne mai dorim noi chestii din astea multe, drepte, argumentate si chiar de bun simt. Cum se face ca toti ne dorim si nu prea reusim sa avem? Raspunsuri multe or sa rasune aici, putem arata cu degetul in toate directiile, curioasa sunt cine ar arata spre el…

Eu, ma jur ca sunt si civilizata, si educata, si desteapta si… doar ca nu ma ajuta contextul. N-a vazut europa un cetatean mai exemplar si uite ca am avut eu ghinionul sa ma nasc aici. Daca ma nasteam eu in alta parte…heheee ce viitor puteam sa am. Dar sunt blestemata sa traiesc si sa imi cresc copii in acest sistem. Ce pot face, asta imi este crucea…

Intr-o tara in care 63% dintre parinti isi lovesc copii, dar ne dorim civilizatie, nu prea mai este altcineva responsabil de ceea ce avem. Nu sariti la mine, stiu ca v-am promis politica si ajung iar sa comentez educatia copiilor. Acum pe bune, daca nu ne respectam copilul, care este parte din noi si pe care il iubim enorm, cum sa ne respectam intre noi?

Cel mic invata ca este “taxat” daca greseste ( acasa, la scoala, intre prieteni). Eu, adultul de astazi sunt “taxat” daca gresesc la munca, in fata unui ghiseu, in familie, in cercul de prieteni. Uite cum invatam noi sa ne modificam comportamentul ca sa putem obtine ceea ce ne dorim si sa evitam sa fim “pusi la punct” pentru abaterile de la norme. Pai cum ti-ai putea permite sa ii spui unui functionar sa se miste mai repede ca te grabesti cand risti ca gradul de acreala sa ii creasca, sa nu iti mai dea nici o indicatie si eventual sa se miste si mai incet sau poate chiar sa pleci fara a rezolva problema. Cum te-ai putea duce la primarie cu o reclamatie, cand este posibil ca peste ceva timp sa ai nevoie de ajutorul primariei si sansele sunt maxime sa iti amintesti de tupeul avut anterior?

Acum ajung si la politica… Voi ati observat ca regula fricii de pedeapsa functioneaza si la acest nivel. Alesii nostrii, cand primesc increderea noastra, sustinerea, sperantele si incurajarile, aleg sa intoarca spatele. Arunca momeala, promit frumos, primesc ceea ce vor si apoi isi redirectioneaza eforturile spre interesul individual, fara a mai respecta  pe cel colectiv si pe cei care i-au pus acolo cu o speranta. In schimb cand pica o treapta, cand nu isi primesc votul de incredere, cand sunt “taxati ” de societate, isi aduc aminte si de rolul lor in acele functii, isi amintesc de promisiuni si de interesul unei tari. Ca si la copil, aceasta etapa dureaza o perioada scurta, pana uita ca  a fost pedepsit, apoi revenind la ceea ce il intereseaza.

Asa cum este greu sa contruiesti o casa incepand cu acoperisul si terminand cu fundatia, asa zic eu ca este si in aceasta situatie. Crestem copii folosind violent, ii invatam sa le fie frica de pedeapsa, sa isi adapteze comportamentul pentru a o evita, dar totodata sa caute oportunitatiile sa pacaleasca pe cei ce ii pedepsesc. Adultii, niste copii mai mari, nu mai sunt batuti cu lingura de lemn peste posterior, dar au deprins acest sistem si se pedepsesc intre ei prin alte mijloace, folosesc respectul pentru a obtine un avantaj, rareori gratuit si cu orice persoana. Tot ei aleg clasa politica, isi aleg oamenii care ii conving, care in general sunt la fel ca societatea care ii alege. Acestia ii vor trata ulterior pe alegatori asa cum au fost invatati: aroganta, minciuni, pedepse. Noi ii pedepsim ca nu le dam votul, ei ne pedepsesc ca nu dau fonduri acolo unde nu au avut voturi.

Mie mi se pare ca totul pleaca de la educatie. Cat timp ne educam copii prin pedepse, asa vor fi viitoarele generatii de adulti. Cand vom incerca sa educam prin respect, rabdare, incredere si alte aspect pozitive, atat pe cei mici cat si pe noi insine, abea atunci vom transmite ca vrem si meritam altceva.

Advertisements