Tags

, , , , , , ,

ImageTrec zorii fara noi
Cand iubim putin
Ceva se intampla cu noi
Trupuri pline cu oameni goi
Intr-o vara in declin
Ceva se intampla cu noi

Ascultand melodia Alexandrei Usurelu cu Mircea Vintila mi-am amintit de multe situatii traite sau vazute care ma fac sa ma intreb “Ce se intampla cu noi?”. Si ma gasesc cu o coala alba in fata scriind acest articol despre iubire, prietenie si oameni. Nu ca ar fi o tema rar dezbatuta, chiar din contra, multe pareri se astern in scris pe aceasta tema. Si toate acestea pentru ca “Ceva se intampla cu noi”…

Oameni sunt de multe feluri, impartiti generic in buni si rai, fiecare in parte este bun si rau in felul sau, pana si notiunea de bun sau rau este relativa, in functie de asteptarile si valorile fiecaruia in parte. Cu toate acestea, ramanem diferiti  si de aici apar si o multime de parari cum ar fi: saracii sunt mai buni la suflet, cei cu o situatie materiala buna au ajuns acolo profitand de munca celor cinstiti, corporatistii fac orice pentru cariera si nu mai au viata, bugetarii sunt puturosi… si multe alte pareri de genul acesta. Societatea se degradeaza, oamenii uita ce este omenia, egoismul atinge cote maxime si nimanui nu ii mai pasa de semenii sai. Cat de adevarate sunt oare aceste pareri, acesta este prezentul in care traim? Iubirea si prieteniile se bazeaza doar pe interes, oamenii nu se mai ajuta, fiecare isi urmareste doar propriul interes, violenta si rautatea ating cote maxime?

Dar societatea suntem noi, fiecare individ in parte. Eu, tu, noi suntem o parte din ceea nu ne place, tot ceea ce degradeaza aceasta societate, tot ceea ce auzim ca nu mai este la fel. Ridicam ziduri mari in jurul nostru ca sa ne protejam, sa fim feriti de aceasta “rautate” a lumii moderne, ne retragem in lumea noastra care o vrem sa fie altfel, ne dam la o parte din calea acestei tendinte si implicit contribuim la acest trend.

Chiar si acei oameni pe care ii catalogam ca “rai”, “egoisti” sau in orice alt fel raportat la valorile noastre, chiar si ei vor pentru viata lor ceea ce este mai bun, asa cum vrem fiecare. Pana si ei se plang de degradarea acestei societati, de lipsa umanitatii si a iubirii dintre oameni.

In drumul acesta al vietii, noi oamenii mergem inainte asa cum stim si cum credem ca este mai bine, pentru noi in primul rand si pentru cei dragi noua. Aceast drum ne aduce atat experiente placute cat si neplacute, intalnim semeni si situatii care ne fac sa ne modelam, sa ne deschidem sau sa mai punem o caramida la zidul nostru de aparare. Ne formam pareri noi sau le conturam mai bine pe cele vechi, ne schimbam valori sau le confirmam pe cele vechi. Pana la capatul acestui drum, toti ne schimbam de cateva ori. Prietenii ce pareau de o viata ajung sa se rupa, familii cladite pe o iubire puternica uneori se destrama, dusmani de moarte ajung sa se iubeasca sau infractori ce ajung sa ajute persoanele neputincioase. Toate acestea sunt dovada ca noi ne schimbam in timp, uneori radical. Alteori ramanem apropae neclintiti, clatinand dezaprobator din cap la dinamica lumii incorjuratoare, la evolutia prietenilor pe care ii pierdem, la tot ce se misca in jurul nostru in alta directe decat noi.

Cred ca fiecare din noi a trecut prin cel putin o prietenie stransa care la un moment dat a ajuns sa dezamageasca in repetate randuri pana s-a rupt si a produs un mare gol si regret, dar si neincredere in oameni, la fel cum cred ca majoritatea am avut cate o relatie de iubire din care am iesit sifonati si ne-am jurat ca nu mai lasam pe nimeni sa ne mai raneasca niciodata (spre norocul nostru acest juramant tine pana data urmatoare 🙂 ), am intalnit colegi care fara scrupule s-au folosit de munca noastra ca sa isi atinga telul, oameni care s-au folosit de noi profitand de deschiderea si increderea noastra, prieteni langa care am fost ani de zile si cand am avut si noi nevoie erau prea ocupati cu chestii banale ca sa ne fie alaturi, oameni de care ne-a fost dor si ne-a durut sa vedem ca nu e reciproc sentimentul. Pot continua lista aceasta, dar cu siguranta ati inteles ideea asa ca o sa ma opresc aici cu exemplele.

Pe mine personal multe din situatiile mai sus mentionate m-au durut, m-au facut sa imi pierd increderea in oameni, chiar sa imi ridic un zid mai puternic, mai gros in jurul meu. Uneori privesc lumea prin ochii mei, prin ochii asteptarilor mele si sunt dezamagita de egoismul pe care il vad. Ma retrag in cetatea mea si ma gandesc cu tristete ca nu ne indreptam in directia buna, umanitatea s-a degradat. Dar eu ce sunt? Nu sunt tot un om egoist care privesc totul din lumina nevoilor si asteptarilor mele? Incercand sa ma apar de aceste suferinte contribui si eu la raceala dintre oameni, lipsa de iubire, controlul sentimentelor, degradarea umanitatii de care tot vorbim.

“Ceva se intampla cu noi” si acest “ceva” va continua sa se intample cat timp uitam sa iubim, sa acceptam si sa iertam. Eu m-am schimbat mult de-a lungul anilor, la fel si cei din jurul meu. Uneori drumurile noastre s-au despartit si a intervenit chiar si dezamagirea. Am invatat insa sa imi vad de drum, sa incerc sa accept regretul si sa invat ca si schimbarea este benefica. Imi fac curaj sa iubesc atat pe cei care au iesit din viata mea, cat si pe cei care vor intra. Este al naibii de greu si totusi placut sa traiesti fara sa te ascunzi. Fortareata construita in jurul meu nu mi-a ajutat la nimic bun, doar sa stau sa privesc de dupa ziduri si sa ma minunez de rautatea lumii. Cand am inceput sa o daram, au venit tot felul de “atacuri” si ma pregateam sa ridic in jur un zid mai mare si mai trainic. M-am oprit insa la timp. Am lasat sa plece oamenii care au vrut sa plece si i-am lasat sa intre pe cei care au vrut sa intre. I-am scos afara pe cei care au intrat sa distruga si i-am invitat inauntru pe cei care stiau sa pretuiasca. Mi-am dezvoltat egoismul pe care odata il blamam, pentru ca am descoperit ca este foarte bun: cat timp noi avem grija de noi nu mai ridicam pretentii atat de mari pentru cei apropiati, nu mai asteptam atat de multe de la ei si dezamagirile se reduc.

Ceva se poate schimba in noi, in fiecare din noi. Doar sa nu incetam sa iubim, sa iertam din plin si sa nu uitam sa traim.

PROMITE-MI CA AI SA INCERCI SA IUBESTI MEREU!”

Tot ce am strans vreme de un an
Se scrie cu senin
Se iarta din plin
Se arunca si se sterge ce-i venin

 

Advertisements