Tags

, , , , , ,

ImageNoi romanii suntem o natie, o specie superioara. Din mosi stramosi ne putem lauda ca fiind harnici, bravi, viteji, credinciosi, frumosi…o natie aparte, aleasa. Doar traim in “gradina Maicii Domnului”, ce alt popor are acest privilegiu.

Aruncand un ochi in jur si peste statistici, observ ca cca 40% din populatie traieste in pragul saraciei, analfabetismul nu este un lucru strain de aceasta tara aleasa, coruptia si hotia sunt la ele acasa si zicala “sa moara capra vecinului” reflecta de multe ori relatiile interumane. Si evident ca aceasta natie aleasa este greu incercata, tocmai pentru ca este aleasa si prin aceste grele incercari demonstreaza lumii intregi caracterul sau nobil.

Dupa ce s-a desemnat castigatorul Eurovision 2014 am vazut diverse postari care criticau alegerea din cauza infatisarii, a femeii cu barba. Oamenii postau intrebari de genul “ce o sa ii spun copilului meu cand o sa vada ca barbatii operati si cu orientare homosexuala sunt premiati”?  Ce sa ii spui, adevarul. Avem si noi homosexualitate in tara, fie ca ii spui, fie ca nu, tot va afla. Si nu, nu inseamna ca o sa ajunga homosexual daca vede asta la televizor, cum nu devine criminal sau violator chiar daca sansele sunt mari sa vada la stiri un caz de viol sau de crima. Depinde de tine cum ii explici fenomenul, oricum mai devreme sau mai tarziu va afla si despre aceasta posibilitate, chiar daca tu decizi sa o ascunzi. Eu am avut colegi de liceu cu orientare homosexuala, chiar daca parintii nu mi-au povestit despre aceasta. Si se pare ca nu mi-a modificat deloc orientarea faptul ca am aflat ca exista si asa ceva. Pe aceasta cale imi cer scuze baietilor pe care ii minteam ca sunt “lezbi” ca sa scap de ei, a fost o minciuna nevinovata. 🙂 Revenind la subiect, cred ca este foarte important modul in care alegem sa privim problema.” Femeia cu barba” catigatoarea Eurovision, poate reprezenta triumful comunitatii gay si un pericol pentru copiii care vad asa ceva, sau poate reprezenta recunoasterea talentului indiferent de aparente. Cu toti avem ceva bun in noi, ceva la care ne pricepem, copilul vostru si chiar si voi ati putea vedea in aceasta situatie un indemn la a ne valorifica talentele, indiferent de restul aspectelor care ne-ar putea complexa initial. Oare doar papusile barbie, perfect operate, care se culca cu barbati ce au o situatie materiala foarte buna, sunt apte de a avea succes si a aparea la televizor? Totusi, eu nu cred ca o natie atat de desteapta precum romanul incearca chiar tot ce vede la televizor, fara sa aleaga ce i se potriveste. Nici macar copii nu se arunca de pe cladiri pentru ca vad un caz izolat la TV si nici nu devin toti criminali dupa ce vad o stire de genul.

Dar daca media este plina de pericole si de desfranare, macar ne ramane biserica sa ne protejeze sufletele de ura si desfranarea acestei lumi. Locul in care iertarea este la ea acasa, bunatatea, acceptarea si linistea sufleteasca sunt la tot pasul. Cat de frumos suna, cat de linistitor. Care bunatate, care acceptare, care iertare? Cum se poate ca la o biserica veche, cu traditie si istorie, icoana facatoare de minuni si pelerini din toate colturile tarii, sa auzi cum i se atrage atentia unei persoane de catre o maicuta, sa nu treaca pe pomelnic persoane care traiesc necununate la Biserica, care nu sunt de religie ortodoxa sau nu cred in Dumnezeu, persoane care s-au sinucis, etc. Lista era destul de lunga. Pai daca Dumnezeu e cel care ne iarta pacatele, de ce noi oamenii punem bariere. Daca femeia dorea sa se roage pentru iertarea pacatelor celor care traiesc in pacat, de ce nu are voie?

Vad oameni in varsta , cu pensii extrem de mici, care cotizeaza Bisericii sume destul de mari raportate la venitul lor. Ridicam biserici costisitoare, impunatoare, scumpe, de parca  Dumnezeu ar cantari credinta in lingouri de aur. Luam de la cei saraci pentru opulenta si apoi ajungem sa punem la colt pe cei care gresesc, care nu respecta cu sfintenie legea crestina.

De ce prin a ascunde si a marginaliza incercam sa educam? Pana cand o sa vrem sa ne vedem perfecti si fara pata, in loc sa ne acceptam cu bune si cu rele, poate chiar sa incercam sa mai si imbunatatim cate ceva? Sunt interesante discutiile purtate in crasma, cand ne inecam amarul, saracia si ultimii bani intr-o sticla de “ceva” si purtam discutii filozofice cu cei din jur. Atunci ne pricepem cel mai bine la politica si hulim coruptia si hotia pe care o avem in tara, tot atunci ne uitam cu respect la salariile europene si blamam clasa politica care ne tine in saracia asta in care muncim pe nimic. Apoi marturisim ca suntem patrioti convinsi, ca nu ne lasam tara asta, asa cum e ea, pentru a pleca dincolo, la niste natii depravate care nu mai stiu ce e aia frica de Dumnezeu, care traiesc cum apuca si sunt reci unul cu altul, nu mai stiu ce e aia omenie si ajutor intre oameni.

Copiii nostri nu vor fi mai “sfinti” daca le ascundem ca exista homosexualitate, daca le ascundem fata mai putin placuta a lumii, nu vor devein perfecti daca le aratam doar perfectiunea. Fie ca le explicam noi sau ca alegem sa le ascundem, mai devreme sau mai tarziu vor afla si singuri ceea ce noi “bagam sub pres”. Ceea ce a fost ascuns sau interzis poate parea mai tentant chiar si pentru copii, decat un lucru cunoscut, pe care parintii l-au explicat si i-au facut sa inteleaga ce presupune fiecare alegere. Nu suntem nici noi atat de perfecti pe cat vrem sa parem si nici nu o sa fim vre-o data daca nu ne acceptam cu bune si cu rele.

Ce ar fi sa nu ne mai dam fecioare virgine care au dat nastere la 7 copii, fiecare conceput seara in gradina, dupa o capita de fan cand sotul dormea in casa.

Advertisements