Tags

, , , , , , , ,

stare-de-agitatie1Suna alarma, incepe ziua. Uneori o amanam de cateva ori, iar apoi inevitabil sarim din pat, ne pregatim repede sa plecam…cu ochii pe ceas, alergam spre birou, in trafic agitatie mare, daca am plecat cu 2 minte mai tarziu de acasa suntem agitati. Clanxoane, aglomeratie, neliniste, irascibilitate uneori. Odata ajunsi la locul de munca agitatia de dimineata ia uneori sfarsit. O cafea sau ceai cu colegii ajuta sa echilibram ritmul. Trebuie insa sa nu il incetinim prea mult, avem termene, urgente, aspiratii, concurenta, sedinte, pe scurt o agenda plina. La aceasta se adauga si dorinta de a face treaba bine, de a arata cat de capabili suntem, de a fi competitivi. Acestor tendinte actuale li se adapteaza si politicile organizatiilor care vin cu solicitari de ore suplimentare, in cel mai fericit caz platite, incurajeaza competitivitatea, dar uneori dezvolta tensiunea intre colegi, presiunea poate fi destul de mare. Suntem insa dispusi sa acceptam, sa facem fata, sa producem rezultate si sa ne adaptam. Seara, uneori tarziu, plecam spre casa. Nu mai avem energie sa mai mergem la sala, insa stim ca avem nevoie si de miscare asa ca facem un efort. In trafic din nou aglomeratie, agitatie, clanxoane, uneori nervi. Putina miscare, eventual cu un prieten bun cu care ne impartasim visele, supararile, ne descretim fruntile si plecam spre casa. Casa dulce casa, locul de relaxare, de visare, de iubire, de liniste. Ceasul de pe perete ne indica faptul ca ziua este pe final, este timpul sa ne pregatim pentru a doua zi. Profitam de cateva minute de relaxare ca apoi sa ne cufundam in intunericul noptii si sa ne trezim a doua zi in acelasi ritm. Asteptam finalul de saptamana ca sa traim, ca sa ne bucuram de ceea ce ne face noua placere, ca sa visam, ca sa iubim, ca sa…  Acest lucru se repeta de la o saptamana la alta, visam de la un weekend la altul.

Viteza si agitatia sunt cuvintele care definesc aceste vremuri, care ne definesc. Dar unde suntem noi, adevaratii noi care avem placeri mici, bucurii, persoane dragi, prieteni, o carte preferata, hobby? Traim doar in “weekend”, prindem viata vineri dupa-masa. Nu riscam insa sa uitam ce ne place, sa fim prea obositi sa mai simtim ca ne place, sa uitam sa fim noi? Ne lasam prinsi in valtoarea vietii, ne adapatam la ritmul global, ne dedicam viata unei corporatii, petrecem vacante de vis, dar ne neglijam pe noi.

Cand respectul de sine nu exista, cand ne neglijam pe noi, asa vom fi tratati si de cei din jur. Aceasta agitatie zilnica este rezultatul de multe ori al neglijentei pe care o avem fata de noi insine. Cat timp noi ne punem placerile si micile bucurii pe plan second, cat timp ne neglijam, atunci si cei din jur ne trateaza la fel. Daca pe noi nu ne deranjeaza ca plecam de la birou acasa doar ca sa dormim, de ce ne plangem ca superiorii ne cer asta? Traim doar la final de saptamana, daca nu suntem prea obositi ca sa mai facem acest lucru. Se intampla chiar sa nu mai avem hobby-uri sa nu mai stim ce ne place, sa alergam spre un club unde sa ne descarcam stresul acumulat ca apoi sa fim pregatiti de un nou start, de o noua zi de luni.

Acest cerc vicios poate fi rupt. Cu pasi mici. La inceput cate o bucurie mica oferita in fiecare zi, apoi extins timpul personal cu cate putin in fiecare zi. Sa traim frumos, sa dam credit ritmului nostru interior. Sa iubim in fiecare zi. Sa petrecem timp cu persoane dragi cat mai des posibil. Viata noastra personala sa ne-o respectam la fel de mult ca si serviciul. Trebuie sa existe o delimitare intre viata personala, timp dedicat serviciului si timp de odihna; in fiecare etapa a zilei sa ne respectam si sa respectam ceea ce facem. Iar atunci cand muncim sa o facem cu toata dedicarea, cand ne ocupam de timpul nostru sa o facem cu pasiune, iar cand ne odihnim sa fie doar odihna. Viata este prea scurta ca sa fim superficiali cu noi insine.

Advertisements