Tags

, , , , , , , ,

Adobe-ID-317ASP877-43910753Viata noastra…uneori atat de frumoasa, alteori atat de grea. Este un subiect la care toti reflectam, pe care toti il traim intr-un mod unic si il percepem diferit. Nu am auzit insa pe nimeni sa isi doreasca greutati in viata, ci ca o linie comuna este dorinta de a avea o viata fericita. Doar cuvantul “fericire” isi are alta semnificatie de la om la om.

In zilele noastre auzim tot mai mult de dezvoltare personala, NLP, meditatie, si alte forme de educatie la care oamenii apeleaza pentru a-si imbunatatii traiul si perceptia asupra sinelui sau linistea interioara. Oamenii isi doresc o viata frumoasa si linistita si fac tot ce le sta in putere pentru asta. Ce ne facem insa cu prejudecatiile pe care le ducem in bagaj si orice tehnici am invata nu dorim sa ne debarasam de ele?

De cand ne nastem invatam: sa respiram, sa mancam, sa vorbim, sa mergem, sa ne purtam, sa scriem, sa citim, sa muncim, sa iubim…si la un moment dat ne oprim. Spunem ca suntem prea batraini sa mai invatam, sau altfel spus ca a trecut vremea cand mai puteam invata. Dar aceasta bariera nu este pusa oare de mintea noastra care a fost mintita ca trebuie sa invete pana la o varsta ca sa aiba o viata linistita. Viata insa ne arata altceva: un nou job cere invatare, un nou stil de viata cere invatare, uneori avem nevoie chiar sa ne reorientam in viata profesionala ca sa fim fericiti, sa fi parinte e o noua invatare, sa traiesti in cuplu implica invatare. Ni se pare insa foarte greu sa fim deschisi la adaptare si invatare continua deoarece ne-am asteptat ca dupa atata scoala sa fie totul simplu, comod sa nu mai depunem efort, ci sa vedem rezultatele. Un exemplu des intalnit sunt tinerii proaspat absolventi ai unei facultati care sunt nemultumiti ca nu primesc functia la care visau cand au intrat la facultate, o pozitie care de cele mai multe ori necesita si ani de experienta. Imi dau seama ca ne setam asteptari nerealiste si apoi suntem dezamagiti de ceea ce gasim in viata. Mie cel putin imi este foarte greu sa imi dedic  timp de studiu, poate pentru ca nu ma asteptam sa mai fie nevoie dupa ce am absolvit doua facultati si un master. Mi-am dat seama ca acest lucru provine din cauza asteptarilor mele nerealiste si a unor mentalitati generale pe care le-am vazut de copil: ca adultii nu mai studiaza atat de mult. Insa cand am realizat ca acest lucru ma blocheaza atat in evolutia profesionala cat si in descoperirea fericirii personale am decis sa demontez aceasta bariere si sa imi permit sa invat si sa descopar la orice varsta. Cei din jur se comporta ca o bariera prin ironiile lor sau uneori sfaturi bine intentionate precum “vrei sa faci prea multe si nu mai ai timp pentru tine”, important e sa ascult de nevoile mele cand este vorba de viata mea. Cred ca ne faultam singuri, uneori unii pe altii, incercand sa gasim fericirea ca sa descoperim doar contrariul din comoditatea sau prejudecatile noastre.

Cand vine vorba de iubire ma doare sa vad privirea trista a unor cupluri si zambetul larg pe care il afiseaza. Am remarcat de-a lungul anilor ca exista o programare sociala in acest sens la marea majoritate a populatiei. Ideea ca fericirea inseamna sa ai un job si o familie, face ca lucrurile sa fie grabite in acest sens. Tinerii isi cauta repede un loc de munca constant, se casatoresc si fac copii. Apoi si-ar dori sa isi schimbe locul de munca dar nu o pot face deoarece au de crescut copiii. Familia lor, mai exact relatia de cuplu nu este asa cum si-au dorit insa raman prinsi in ea fie pentru ca sunt copii de crescut, fie sa nu isi piarda statutul de om casatorit, fie din frica de singuratate. Asa se alege singuratatea in doi sau viata trista de familie, care este frumos mascata cand se iese in societate.  Atunci unde este fericirea la care am sperat cand am facut acesti pasi? Am ingropat-o din comoditate; am ales calea care parea mai sigura. Ajungem sa vedem batrani cu privirea trista si cu regretul ca nu au facut alte alegeri in viata.

Formula-de-invatare-ro1Natura ne ajuta sa ne indragostim, sa iubim. Trebuie insa sa mai si invatam. Fiecare persoana, fiecare cuplu, fiecare relatie este unica. Nu are cine sa ne invete reteta fericirii si armoniei pentru relatia noastra. Cei doi parteneri sunt datori sa invete, sa se descopere atat individual cat si unul pe celalalt, sa se dezvolte si sa faca acel cuplu sa traiasaca armonia unica a lor. Mie imi place sa spun ca trebuie sa invete densul lor unic, un “bluesorock sau valsotango” , daca asta impune ritmurile interioare ale celor doi. Daca acest lucru nu este posibil, atunci nici linistea nu va veni chiar daca ei se casatoresc si fac copii, iar viitorul nu va aduce siguranta si linistea pe care o visau fiecare cand au plecat pe acest drum.

Zilele trecute am auzit un lucru care mi s-a parut atat de frumos si vreau sa il impartasesc si cu voi. O persoana care a petrecut multi ani in China spunea ca meditatia la ei nu are conotatia pe care o are la noi si anume o conexiune cu o lume superioara. Prin meditatie ei cauta o cunoastere a sinelui, dobandirea linistii interioare, pamantesti. Mie mi se pare ca are sens acest lucru deoarece nu inteleg cum putem cauta o viata superioara cat timp nu suntem armonizati cu noi insine si semenii nostrii din viata noastra cotidiana. In plus, cand reusim sa ne ordonam viata de zi cu zi cred ca atingem un nivel superior de calitate a vietii, de relationare cu semenii si implicit de meditatie. Chiar daca m-am abatut de la subiect, am facut-o pentru ca asa cred ca trebuie sa se intample in orice etapa a vietii: fiecare pas tratat cu seriozitate: descoperit, invatat, perfectionat ca apoi sa putem trece la un alt nivel al vietii noastre unde din nou avem de parcurs etapele invatarii si perfectionarii.

Nu as putea sa spun ca viata este usoara, sau ca este usor sa alegi. Cred insa ca este frumoasa daca faci alegerile corecte. Pentru a putea face acest lucru avem nevoie de deschidere sufleteasca, de adaptare, invatare si lipsa prejudecatilor cu care am fost deprinsi. Uneori avem nevoie sa depunem efort pentru a admira peisajul de pe varful celui mai inalt munte. Doar ca e mai bine sa alegem efortul care ne duce spre culmea draga noua, nu pe culmea despre care spune toata lumea ca este frumosa. Iar ca sa stim care este culmea si poteca draga noua avem nevoie de mai multe incercari si preseverenta.

Viata nu este frumoasa,  nu este grea, ci este doar complexa. Toate momentele se succed in viata oricarui om. Mai depinde de fiecare in ce parte inclinam balanta. Avem nevoie insa de deschidere, invatare, perseverenta si iubire de sine pentru a putea sa ne descoperim fericirea fiecare din noi. Calea comoda si plina de prejudecatii si tipare este usoara, dar nu are cum sa fie potrivita fiecarui individ in parte. Asa ca hai sa invatam sa traim si sa iubim asa cum ni se potriveste noua pentru a fi multumiti. Daca vrem o societate mai frumoasa, trebuie sa incepem cu noi, fiecare in parte sa fim mai frumosi. Interorul poate schimba exteriorul! 🙂

Advertisements