Tags

, , ,

ImageZilele trecute mi-au revenit niste intrebari in minte, despre natura umana, naturalete versus control, totul a plecat de la o intamplare care mie mi s-a parut ciudata.

O persoana carismatica, placuta, vesele, glumeata, a facut marturisirea ca pentru a putea fi pe placul celor din jur este necesar sa iti regizezi fiecare actiune. De exemplu, glumele care cei din jur vor considera ca sunt spontane este cel mai bine sa le pregatesti cu o zi inainte si sa le inveti foarte bine ca sa para spontane. Chiar recomanda sa repeti cu cineva apropiat ca sa te corecteze daca este cazul.

Inteleg destul de bine ca un om care se pregateste cu atentie si isi calculeaza fiecare miscare poate sa para natural si chiar mai carismatic si mai plin de umor decat cel care are aceste calitati native. Ma intreb insa in situatiile pe care nu le poti prevedea ce se intampla cu acesti oameni. Banuiesc ca au o mare nevoie de control si anticipare, ca se simt destul de speriati in situatiile in care nu au putut invata ce au de zis si de facut, dar poate gasesc ceva invatat in trecut care sa se potriveasca.

Lasand putin la o parte nedumeririle mele legate de cum ar putea fi viata pregatita atat de riguros, marturisesc ca sunt putin speriata sa vad aceasta directie pe care o ia omenirea. Este adevarat ca avem nevoie sa ne vindem, suna urat dar asta facem cand mergem la un interviu de angajare, asta facem cand vrem sa fim placuti intr-un cerc de oameni sau prieteneni, insa nu inteleg daca ne promovam pe noi, asa cum suntem, sau o imagine pe care stim ca ar dori-o cei cu care discutam. Uneori este necesar sa arati ca esti asa cum au ei nevoie, sa te mulezi, sa aduci in prim plan acele caracteristici ale tale care se potrivesc cu ceea ce isi doreste interlocutorul sa gaseasca, aceasta este de cele mai multe ori situatia la un interviu de angajare. Daca alegem sa aratam insa ceea ce doreste interlocutorul si regizam aceste caracteristici, poate nici nu ni se potrivesc, oare nu o sa fim nevoiti sa regizam viata noastra de zi cu zi in preajma acelei persoane? Mi se pare trist cand ma gandesc ca la munca sau intr-o relatie, adica zilnic, un om ar avea nevoie sa fie altfel decat se simte el doar ca sa fie pe plac, doar pentru ca imaginea falsa l-a ajutat sa intre in gratii.

Imi aduc aminte cum cu cativa ani in urma erau dezbatute si criticate “papusile TV” care isi modificau trupul. Cred ca si astazi mai sunt astfel de dezbateri, doar ca eu am ales sa nu mai imi ocup timpul urmarind astfel de emisiuni sau participand la astfel de discutii. Accentul in aceste critici se punea pe ideea ca falsul nu poate fi dorit, oricat de bine ar arata. Era blamat si oarecum pedepsit falsul de catre societate. Se pare insa ca ideea aceasta de a fi falsi doar pentru a fi placuti de cei din jur a ajuns mai departe de aspectul fizic. Oamenii isi regizeaza fiecare miscare, fiecare gluma, fiecare gest ca sa il potriveasca cu asteptarile societatii.

Eu cred ca uneori este necesar sa facem ajustari in comportamentul si/sau gandirea noastra. Pana la urma fiecare dintre noi trebuie sa ne adaptam in viata la mediul din care facem parte si la ceea ce dorim sa facem cu viata noastra. Mi-ar placea sa cred ca toate aceste ajustari sunt in concordanta cu fiinta noastra, cu valorile si felul nostru de a fi. Cand aceste schimbari sau regizari nu se potrivesc cu firea individului si sunt facute doar pentru a impresiona, cand ajung sa ne ocupe toata viata si mai mult, ajungem sa traim intr-o societate unde spontaneitatea si sinceritatea sunt greu de intalnit, atunci vom duce o viata teatrala, poate indestulata, dar goala pe interior si cu inimile incarcate de durerea de a nu mai putea fi asa cum avem nevoie ca sa simtim fericirea din interior.

Advertisements