Tags

, , , , , , ,

spaga1Zilele trecute am citit un articol care mi s-a parut foarte interesant. Articolul scris pe un blog, a fost republicat pe hotnews. Originalul poarta numele “De moravuri medicale” si descrie situatia medicilor din Romania: studii, salarii, posibilitatea de a emigra, situatia din spitale, mult discutata spaga si evident onoarea sau lipsa acesteia  in astfel de situatii. Nu doresc sa fac o analiza pe text, voi pastra linia de pana acum a blogului meu in care nu incerc sa fac anliza pe texte, ci sa imi spun punctual de vedere, opinia proprie privind anumite teme. Sunt nevoita insa, pentru a extrage idea pe care doresc sa discut astazi, sa fac legatura cu acest articol de care va vorbeam. Autorul, medic de meserie, pe parcursul textului, trece de la moralitatea atat de mult ceruta de toata lumea medicilor (refuzarea plicului) la o oarecare justificare a gestului. In a doua partea a articolului explica necesitatea acestei mite, careia nu ii neaga “pata” insa o face sa para mai “curata”, asociind-o cu alte pete de sange sau substante medicale care ajung pe acelasi halat in a carui buzunar se afla si “plicul”.

Halatele noastre nu sunt albe. Sunt patate. Atunci cand nu sunt patate cu sangele vostru sau cu solutii dezinfectante, atunci cand nu sunt patate cu pranzul mancat pe fuga in timp ce alergi pe scari la vreo urgenta, atunci cand nu sunt patate cu cerneala de la stilou sau de la parafa care a curs pentru ca ai incarcat-o cu tus ieftin, atunci cand nu sar manusile cumparate din salariu de la farmacie pentru ca spitalul nu mai are, atunci cand nu ne caram noi vata hidrofila si spirt-ul de la noi de acasa, abia atunci halatele noastre sunt patate cu plicurile slinoase in care oamenii isi pun banutii pentru doctor.

Articolul imi trezeste in minte mai multe subiecte pe care as dori sa le discut, sa le dezvolt. De aceasta data ma voi opri la notiunea de “spaga morala”, la nevoia de a ne justifica actiunile mai putin morale.

Avand in vedere ca traim intr-o tara cu un nivel ridicat al saraciei, ultimele studii arata ca cca 20% din populatie era sub pragul saraciei in 2012, iar 40% din populatie prezenta risc sa ajunga sub acest prag. Situatie in care nu sunt doar medicii. Din pacate aici se numara si alti oameni, cu alte mesarii, onorabile prin natura lor. Avand in vedere nivelul de trai putem sa justificam foarte usor coruptia existenta probabil in toate domeniile. Ma intreb insa daca a gasi explicatii pentru actiunile noastre mai putin morale este solutia sau poate incercarea de a stopa aceste actiuni poate duce pe viitor la un pas inainte, un trai mai bun, incredere in semeni si nu in ultimul rand mai multa siguranta.

Voi pleca de la medici, pentru ca articolul la ei face referire. Multi dintre acestia au “tarife”, care sunt cunoscute in spital, pacientul sau familia acestuia le afla si le onoreaza. Chiar daca nu exista aceste “tarife”, omul aflat in nevoie se simte dator sa pregateasca “plicul” estimand el cat ar face aceste servicii pe baza experientelor sale anterioare sau pe baza experientelor cunostintelor. Cine se risca sa nu faca aceste demersuri cand in joc poate sa ii fie chiar propria viata? Eu inteleg importanta pe care medicii o au in societate, inteleg cat au avut de studiat pentru a putea profesa, sunt de accord ca salarile sunt mici in acest domeniu. Nu stiu insa daca medicii inteleg ca profita de pozitia lor pentru a impune aceste “tarife”. Faptul ca vietile oamenilor le stau in maini, ii face pe acestia neputinciosi in a refuza aceste “onorarii”, indiferent daca au sau nu posibilitatea sa le achite. Pacientii sau familile acestora nici nu isi pun problema sa nu aiba plicul pregatit si sunt putin speriati daca plicul le este refuzat. Oamenii nu fac acest gest din altruism si solidaritate cu medicii care sunt prost platiti, fac acest gest de spaima, din disperarea, din dorinta sa nu se intample ceva rau cu cel care necesita ingrijirile medicale. Parerea mea este ca medicii au o pozitie foarte importanta, o meserie care merita tot respectul, insa profita de aceasta pentru a baga mana in buzunarele oamenilor sadind in loc teama si spaima, punand ca miza insasi viata. Mie mi se pare un joc mult prea dur si mult prea inuman, astfel incat nici un fel de justificare nu poate echilibra aceasta balanta.

Poate ca alte meserii, chiar daca sunt tot prost platite, nu necesita o perioada atat de lunga de scolarizare si asta le face sa para mai putin valoroase, mai putin importante, mai sterse in aceasta ecuatie.  Eu insa cred ca indiferent care este meseria aleasa de fiecare individ in parte, este la fel importanta, deoarece este parte din viata sa si uneori direct (cazurile medicilor, pompierilor, dascalilor, etc), alteori indirect (comert, contabilitate, constructii, dans, etc.) este parte si din vietile celor din jurul nostru. La fel ca si la scoala, unde fiecare dascal isi considera material fiind cea mai importanta, aceeasi “batalie” o dau si adultii incercand sa demonstreze ca ei fac cele mai importante lucruri pentru comunitate, ca meseria lor este adevarata “bratara de aur”. Medicii salveaza vieti lucru care este un adevarat miracol si face ca aceasta meserie sa fie atat de necesara. Insa cum ai ajunge la medic daca nu ai fi educat, daca nu ai stii cand este nevoie sa apelezi la serviciile sale? Aici intervine familia si dascalii (alta meserie importanta). Cum ar fi posibil sa functioneze spitalele, medicina, farmacie, acest domeniu al sanatatii, daca in piata nu ar exista bani pentru a plati serviciile si a incuraja cercetarea? Comertul, economia, finantele, multe alte meserii fac acest lucru posibil. Sunt situatii in care medicii ar fi total neputinciosi daca nu ar exista alte servicii care sa intervina in situatii exceptionale pentru salvarea unei vieti, cum ar fi politia, jandarmii, pompierii. Lista ar mai putea contiuna, ma opresc insa aici si subliniez idea ca interdependenta functionarii acestui sistem ne face ca toti, fiecare individ, fiecare om sa fim la fel de important indiferent de meseria practicata, nivelul social sau educatia pe care o avem.

Spaga, fie ca este luata de un medic, de un functionar public, de un politest, de un dascal sau de un angajat privat, este la fel de murdara si de patata, nu cred ca exista diferente de nuanta. O face insa sa para mai murdara miza, iar cand aceasta este insasi viata, imi pare rau sa va spun ca aceasta spaga se transforma intr-o amenintare mult prea cruda. Justificarile nu au nici o valoare, ele nu salveaza vieti. Pana la urma un politist sau un functionar, daca nu primesc spaga, rezultatul nu este in nici un caz boala sau decesul. Nu face cu nimic mai “frumoasa” actiunea in sine, insa incerc sa evidentiez ca scuzele cu vietile salvate nu sunt deloc potrivite.

Indiferent de domeniu, dar cu atat mai mult cand vorbim de sanatate, trebuie avut in vedere ca in fata noastra vin oameni cu venituri mici si foarte mici carora le percepem “onorarii”. Oameni care de teama efectelor in cazul in care ar refuza, nu denunta, nu refuza, ci fac tot posibilul sa onoreze solicitarea pentru a-si obtine dreptul, uneori chiar la viata. Daca salarile celor care percep onorarii sunt mici si nivelul de trai scazut si trebuie intelesi si acceptati ca au nevoie de spaga ca sa supravietuiasca, ei se gandesc la cei pe care ii jefuiesc fara mila avand drept scuza acel scop nobil pe care il invoca?

Daca este sa vorbesc din nou despre medici, cat de scuzabila si necesara este spaga cand sumele percepute depasesc cu mult bunul simt sau nivelul de trai decent invocat? O doamna spunea intr-un comentariu la articol ca i s-a cerut suma de 500 lei pentru o operatie de polipi (ea avand salar de 1000 ron, ceea ce nu a intrebat nimeni).  Sa luam exemplul unei asistente, care sa spunem ca percepe 10 lei/pacient. O asistenta are peste 10 pacienti (ceea ce nu este normal, dar asta e un alt subiect) ,  raportand totusi extra-veniturile la o medie de 10 pacienti/zi vom observa onorabila suma de 100 ron/zi. In 20 de zile lucratoare o asistenta poate cumula un venit, aditional celui salarial, de 2000 ron. In cazul unui medic, care pentru o operatie usoara percepe sa zicem 200 lei (cam greu de gasit tarif sub 100 de euro, dar prefer sa sper ca exista si asa ceva) si are in medie 5 operatii pe zi, pleaca la finalul zilei acasa cu o suma de 1000 ron. Aici voi estima o medie de 10 zile/luna ( intr-un spital mic de provincie este posibil sa nu opereze zi de zi) si observam un venit lunar (aditional salarului) de 10000 ron.  Este atat de justificabila spaga, sunt sumele atat de mici incat sa luam uneori peste 50% din venitul unor pacienti? Oamenii aceia care raman cu 500 lei pe luna, ca sa dea 500 pentru o operatie, merita sa fie pedepsiti ca au nevoie de servicii medicale si ca au venituri atat de mici medicii,, ca si ei de altfel?

Eu cred ca suntem prea orientati in a gasi scuze in loc sa gasim solutii. Daca ne complacem in aceasta idée ca este necesar si justificabil sa platim “extra” cand nu este cazul, asa ne vom gasi si peste alte cateva zeci de ani. Unde sunt respectul de noi insine si de semeni, moralitatea, asumarea alegerilor facute, pasiunea pentru meseriile alese? Fiecare individ are dreptul sa isi aleaga meseria, in functie de preferinte, abilitati, salariul dorit, etc. Pana la urma, daca nu ne satisface alegerea facuta, avem posibilitatea sa o schimbam, nu sa ii pedepsim pe cei din jur. Financiar putem imbunatatii situatia alegand alta tara sau domeniul privat, cand cel de stat este sub asteptarile noastre. Daca stresul psihic pe care ni-l aduce job-ul este mai mult decat ne-am imaginat, putem cauta alte domenii. As dori insa sa sper ca nu este normal sa vedem spaga ca o alternativa. Imi este teama sa imi imaginez unde s-ar ajunge daca acesta procedura s-ar extinde in toate domeniile care sunt slab platite. Evident ca pana si notiunea de “slab platit” sau “nivel decent de trai” poate fi discutata si difera de la om la om…asa ca imi mentin parerea ca moralitatea nu are nici o legatura cu nici unul din factorii care sunt meniti sa scuze actiunile “murdare” de care din pacate ne lovim la tot pasul. Daca ne ascundem in spatele zicalei “Scopul scuza mijloacele” , atunci consider ca toata evolutia omenirii nu are decat un singur scop: supavietuirea individuala, iar cuvantul “umanitate” este doar un parvan, lipsit de sens si de valoare.  Doresc insa sa cred ca nu aceasta este realitatea si nu acesta ne este viitorul.

Scuze si felicitari celor care lucreaza in domenii unde spaga se practica des, iar ei reusesc sa isi faca meseria bine, cu pasiune, poate cu aceleasi salarii mizere insa fara a accepta si percepe onorarii. Voi sunteti cei care imi dati speranta si ma faceti sa cred ca se poate. 🙂

Advertisements