Tags

, , , , ,

Copiii fara etichete

Pe mine cel putin m-a miscat si m-a facut sa ma implic din primul moment campania “Copiii fara etichete“, lansata de Salvati Copiii si sustinuta de Blogalinitiative.ro. Rezultatele studiului care sta la baza acestei campanii sunt ingrijoratoare:

Copiii fara etichete“In România anului 2013 – 38% dintre parinti recunosc abuzul fizic asupra copiilor in familie; 63% dintre copii afirma ca sunt batuti acasa de catre parintii lor, iar corectiile precum “lovitul cu palma” sau “urecheala” nu sunt percepute de majoritatea parintilor, si intr-o anumita masura, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre parinti apreciaza pozitiv bataia ca mijloc de educatie a copilului; 18% dintre copii afirma ca au fost batuti acasa cu batul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn. Studiul integral il puteti citi aici.”

Am remarcat implicarea multor bloggeri, zeci…cu siguranta vor fi sute, de articole postate. Povesti traite, vazute sau auzite, imagini miscatoare, efecte dureroase. Toti transmit acelasi mesaj: VIOLENTA NU este EDUCATIE si rezultatele nu sunt deloc pozitive, din pacate sunt cu impact negativ pe termen lung asupra copilului de astazi si a adultului de maine. Violenta duce la violenta. Copii care cunosc o astfel de “educatie” ajung sa foloseasca aceleasi metode la randul lor. Dezechilibrul intern, furia acumulata si perceptia gresita formata despre procesul educational duce ca acesti copii odata deveniti adulti sa foloseasca aceleasi metode si sa fie incapabili sa isi recunoasca si/sau accepte problemele pe care le-a generat asupra lor acest gen de  “educare corectiva”.  Acest “cerc vicios” face ca in anul 2013 – 63% dintre copii sa afirme ca sunt batuti acasa de catre parinti, mai mult 18% afirma ca au fost batuti cu batul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8 % cu lingura de lemn. Mie imi dau lacrimile citind aceste rezultate. Cum se poate asa ceva intr-o societate cu acces la informatii, cu parinti care ajung sa urmareasca excesiv recomandarile din carti privind educatia, oameni care aparent inteleg ca violenta nu aduce rezultate…sau nu cele dorite? Oare conteaza atat imaginea incat spunem una si facem alta? ( 38% dintre parinti recunosc abuzul fizic asupra copiilor in familie) Si la ce bun “imaginea”, la ce bun ca te stiu prietenii un parinte “model” cand copilul tau sufera acasa si poate fi afectat pe viata de actiunile tale? Nu este mai important prezentul si viitorul copiilor nostri decat ce spun si/sau cred prietenii/societatea despre noi?

In ciuda faptului ca public toti sustinem si aprobam o educatie fara violenta si fara etichete a copiilor, ma ingrijoreaza reactiile din “spatele usilor” ale parintilor la aceste recomandari. Exemplele de mai jos sunt reale:

  • “Da, vin toti desteptii sa iti spuna cum sa iti cresti copilul, ca parca ei stau zi de zi cu copilul tau. Acum sa fim seriosi, pe noi ne-a omorat o palma primita cand eram copii?”
  • “Nu degeaba se spune ca <<Unde da mama creste carne>>, pai cum sa stapanesti un copil daca nu il si atingi cand greseste. Ce vrei sa ti se urce in cap? De asta generatiile astea sunt atat de rebele, ca mai nou parintii se tem ca se sparge copilul daca il atingi. Noi cum ne-am facut mari si avem mai mult respect si bun simt decat generatiile astea tinere si crescute ca puii de abator.”
  • “Sa nu imi spuna mie altii cum sa imi educ copilul, sa isi vada de copiii lor.”
  • “Teoria este frumoasa si toti cred ca zi de zi sa cresti un copil e numai zambet si relaxare. Sigur chestiile astea sunt spuse de oameni care nu au copii. Sa ii vad cand stau 24 din 24 de ore cu un copil: plansete, schimba scutec, mizerie, urlete, razgai, agitatie, etc, daca atunci mai au rabdarea sa stea si sa ii explice copilului cu vorba buna, cand el nici macar nu te baga in seama. E usor sa dai sfaturi, dar cand cresti efectiv un copil e altceva si e mult mai greu decat in teorie. Uneori iti vine sa <<iti iei campii>>.”
  • Am remarcat o oarecare retricienta la a posta pe peretele de facebook aceasta campanie: acum cca 5 zile am dat share pe peretele meu de facebook la poza campaniei, ulterior am publicat si articolul de pe pagina “Salvati copii”. Spre uimirea mea nici un like, nici un share. Daca postam o poza cu vre-un copil mutilat si mentionam “dati share ca sa doneze Facebook 2 euro in contul copilului” cred ca as fi fost uimita de numarul de share-uri si like-uri adunat. In schimb la un studiu privind educatia copiilor din tara noastra nici cea mai mica reactie. Eu una nu mai inteleg, suntem atat de receptivi sa ajutam (de multe ori falsi) napastuiti de soarta cu share-uri, like-uri si “da mai departe de rog ca nu te costa nimic”, dar cand vine vorba de copiii nostri, de viitori adulti suntem impietriti sau…

Mie personal mi se pare ca exista o legatura foarte stransa intre metodele de educatie utilizate la noi in tara si societatea acestei tari. Se spune in multe cazuri (chiar si de noi, oamenii de rand, in simplitatea noastra) ca romanii sunt o natie de umili, nu sunt uniti, se lasa calcati in picioare, etc. Da, stiu ca sunt numiti si primitori, viteji, mandrii si muncitori, doar ca eu am ales sa vorbesc despre ce “ne doare” ca asta trebuie sa schimbam, ceea ce ne face cinste sa mentinem si sa dezvoltam.

Educatia prin “etichete” si “violenta” nu face altceva decat sa umileasca copilul. Autoritatea (parintele sau cadrele didactice) se impun prin umilirea copiilor. Pe de alta parte, lipsa de aparare a celui mic face din acesta o victima supusa si din “agresor-educator” o autoritate puternica ce nu poate fi negata si oprita. Acesti copii ajung sa se simta (atat la varstele fragede cat si ca adult) neimportanti, neincrezatori, umili (excesiv), cu frica excesiva de autoritate, neincrezatori, exagerat de supusi…sau devin rebeli, nesupusi, neadaptati, si incalca toate regulile in semn de revolta la suferintele lor. Acum revenind la societatea actuala, unde ragasim o umilinta excesiva (uneori cand nu este necesara), gasim o teama de autoritate dusa la extrem (capetele plecate in fata unor functionari care sunt acolo ca sa isi faca meseria nu sa umileasca cetatenii; spaga; atitudinea de “saru’mana”), lipsa de unitate (nu avem incredere in cei din jur, invidiem succesul celor din jur si ne dorim “sa moara capra vecinului” doar pentru ca ne alimenteaza de fapt neincrederea in noi si in valoarile noastre) si nu in ultimul rand ne lasam “calcati in picioare”. Aud pe multi in jurul meu care se plang ca muncesc pana tarziu, peste orice norma impusa de codul muncii, fara plata orelor suplimentare, fara libere si fara sa ia nici o masura. Sunt ingrijorator de multe cazuri in care ni se incalca drepturile si nu facem nimic pentru a ni le pastra, pentru a ne cere drepturile. De ce? Pai autoritatea ne poate pedepsi, putem ramane someri, daca suntem rebeli si nesupusi, daca avem un punct de vedere (culmea sustinut prin lege) care poate leza autoritatea si cerintele ei, riscam sa platim pentru asta. La fel ca si copiii, cu toate ca legea este impotriva violentei, nu pot face nimic, cu cat se impotrivesc mai mult autoritatii (parintilor sau cadre didactice) cu atat sunt “educati” mai mult sa se supuna. SA SE SUPUNA, asta este educatia actuala in multe situatii. Dar asta este educatie? Un copil, apoi adult, trebuie sa se supuna indiferent de conditii sau trebuie sa stie sa gestioneze situatiile din viata lui, sa isi poata sustine punctul de vedere, sa isi poata sustine si cere drepturile, sa faca distinctia intre bine si rau si sa fie un om integru?

Ganditi-va va rog la intreg tabloul, la copii de azi, la societatea de astazi…la viitorul lor, la viitorul nostru! Nu ramaneti indiferenti, implicat-va, implicati si pe altii si nu in ultimul rand actionati si aplicati!

Pentru bloggeri, campania poate fi sustinuta prin articolele voastre. Detalii: Blogalinitiative.ro.

Advertisements