Tags

, , , , , ,

Wilem van de Velde cel Tanar - corabie englezeasca in furtunaE noapte, e furtuna, suiera vantul din toate partiile… Totul se clatina, ploaia se revarsa, tunete si fulgere umplu vazduhul. Totul e pustiu, e gol, e sinistru. Personalul de la bordul navei, cu teama, dar si cu speranta, cu maiestrie, pricepere si putin noroc, incearca sa pastreze nava pe linia de plutire, pe traiectoria stabilita. Nici ei nu mai stiu de cand a pornit furtuna, nici ei nu mai stiu de cand fac salturi printre valuri uriase in incercarea de a nu pierde drumul, de a nu-si pierde directia.

Linistea marii se lasa astptata, linistea marii si razele soarelui reprezinta visele si sperantele tuturor. Eforturile unite, lupta pentru supravietuire, toate sunt hranite de un sigur vis, de o singura speranta: soarele va rasari in curand si va alinta cu razele lui corabia, ii va rasfata pe cei care au condus-o si din zari se vor auzi acordurile cantecelor de fericire si izbanda.

Pe puntea sufletelor noastre noi avem rolul capitanilor de corabie, de noi depinde traiectoria navei atat pe furtuna cat si pe soare. Putem da speranta personalului, putem sa alegem sa il incurajam sa lupte pentru a iesi din furtuna sau sa alegem sa scufundam nava. Ma duce gandul la cartile copilariei, un titlu mi-a venit acum in minte, “Capitan la 15 ani!”. Cat de frumos este sa ma simt ca un capitan pe puntea unui vaporas, cat de interesant este sa pot sa duc in directia dorita nava mea, sa salvez personalul si sa ajung la destinatia dorita, indiferent de conditiile pe care marea mi le va scoate in cale. Imi simt plaria cu borurile largi, usor intoarse inspre cer, care ma protejeaza atat de ploaie cat si de soarele puternic, palaria care pe langa fapul ca imi serveste drept semnatura a rolului meu pe aceasta nava, ma face sa fiu unic, sa nu mai existe o alta persoana cu palarie ca a mea. Figura aceasta imi este atat de cunoscuta, este un capitan renumit, a carui poza a cutreierat lumea in lung si in lat, faptele lui de vitejie in luptele cu piratii si cu furtunile dezlantuite fiind admirate de toti cei care le-au aflat.

Eu sunt capitanul vietii mele? Da, chiar este adevarat, eu sunt acela. Si faptele de vitejie nu sunt desprinse dintr-un roman, am luptat cu multi pirati si furtuni de-a lungul timpului, marea sufletului meu a fost deseori agitata de furtuni lungi, aparent vesnice. Am pastrat traseul, mici abateri au fost necesare, insa am adus corabia victorios pe traseul dorit, in apele limpezi, linistite si scaldate de soare, ale marilor.  Si odata ajunsi in apele limpezi, cantam cu totii pe puntea vaporasului, plini de mandrie, pofta de viata si speranta: “Suntem marinari ce pe mari hoinarim/ Ne place viata si stim s-o traim”.

60600440Imi place sa imi indrept corabia peste mari, prin ape limpezi cu delfinii sarind in jurul nostru. Imi place sa imi duc corabia in diferite locatii, sa admir, sa invat si sa pot merge astfel spre urmatoarea destinatie. Trebuie sa recunosc insa, ca oricat de frumoase sunt marile linistite in care rezele soarelui se joaca vesel si poznas, parca frumusetea lor este mai magica cand le intalnim dupa o furtuna. Glasurile de bucurie rasuna mai puternice cand soarele vine ca o rasplata pentru efortul depus spre a-l intalni …si maine. Iar noi, noi ne simtim niste capitani mai experimentati, mai capabili si mai increzatori in noi ca vom reusi si pe viitor sa razbatem printre valuri pentru…pentru…inca o zi cu soare.

Oare traim in povesti doar cat suntem copii? Povestea vietii noastre oare nu se desfasoara si la 1, 3, 7, 13, 18, 25, 30, 40, 50, 60, 70…100 de ani? Putem alege oare doar marile limpezi? Exista vre-o sansa sa evitam furtunile? Si daca o facem, vor mai fi atat de frumoase razele soarelui, le vom afla oare frumusetea lor magica?

Marea, corabia, viata…viata merita traita indiferent de varsta. Este unica, speciala, complexa, iar noi putem fi regizori si actori principali in ea. Cand uitam sa traim si lasam valurile marii sa ne poarte in deriva, sperand ca vantul sa ne poarte spre destinatia dorita de noi, atunci nici linistea de dupa furtuna, nici razele soarelui nu vor face marinarii de pe punte sa cante intr-un glas. Vom pluti in deriva si ii vom ruga cu disperare pe cei din jur sa ne arunce o barca de salvare!

Capitanul corabiei mele a decis sa isi traiasca povestea indiferent de varsta, sa cutreiere marile si oceanele in lung si in lat, atat pe furtuni cat si pe vreme linistita, a decis sa duca corabia sufletului meu la destinatiile stabilite indiferent de pericolele intalnite, iar pe drum sa facem popasuri scurte sa ne bucuram de ceea ce intalnim.

…vantul incepe sa se mai linisteasca. Furtuna da semne ca ar bate in retragere. Inca suntem foarte vigilenti, pe punte, sa razbatem printre valurile uriase. In zare, printre norii desi si negrii ca pacura, isi face loc o sageata de lumina. Ii strapunge si le sopteste marinarilor “ati reusit”, iar acestia ii raspund intr-un glas cu un puternic “Uraaaaaaaaaaaaaa”! Ne mentinem drumul cu greu, insa marea se mai linisteste… Ploaia s-a oprit, iar vantul si-a mai pierdut din putere. Soarele isi face tot mai mult loc intre nori, ii separa, ii imprastie si isi face aparitia victorios. Ne aruncam pelerinele intr-un colt, insa ne pastram atentia la drum. Intr-un final marea se linsiteste, norii sunt alungati cu totul, razele soarelui stalucesc ca niste licurici in unduirile limpezi ale apei, parca triumfator impotriva furtunii. Toata natura danseaza de fericire. Delfinii mult asteptati, sar bucurosi din apa, cerand si ei sa fie mangaiati de razele caldute si jucause ale soarelui. Marinarii se intend pe punte, dezmierdati si ei de o caldura si lumina placuta, si canta intr-un glas un cantec al fericirii si victoriei. Capitanul, are pe buze un zambet care impleteste mandrie, tandrete, fericire si speranta. Se uita in zare spre destinatia dorita. Este pe drumul cel bun si va merge tot inainte. Multumit de reusita sa si a echipajului, se aseaza si el pe punte, isi scutura borurile palariei de apa, priveste marea, delfinii, cerul si nava sa, se bucura de toate la un loc. E momentul sa se alature echipajului si cantecelor lor de bucurie!

“Suntem marinara, pe mari hoinarim/ne place viata si stim s-o traim”

Advertisements