Tags

, , , , , ,

images (12)Acest articol a luat nastere in mintea mea de cateva zile, insa imi era frica sa il scriu. Imi era frica deoarece nu as fi dorit sa fie inteles gresit, stiam ca trebuie sa fiu atenta sa nu las loc de interpretare sau de jignire, subiectul este delicat. Eu care nu vorbesc de politica am sa o fac in acest articol si voi folosi ca si comparatie niste oameni defavorizati. Aceasta este comparatia care imi vine mie in minte, pe care o simt, asa ca am decis sa scriu articolul asa cum mi-a venit el in mine, asa cum simt eu situatia.

Introducerea de mai sus nu doresc sa fie o scuza, ci am vrut sa va impartasesc frica mea de a scrie cand aleg subiecte sa spunem “tabu”. Titlul acestui articol este strigatul meu de disperare, si recunosc ca NU MAI VREAU SA FIU TRATATA CA UN CERSETOR!

De cand am inceput sa constientizez lumea care ma inconjoara, regulile sociale pe care le avem pentru a convietuii impreuna, legile tarii, dreptul de vot si toate aceste responsabilitati sociale pe care le am in aceasta tara, am inceput sa ma simt ca nu contez. Primul vot mi l-am exercitat cu entuziasm, aveam dreptul sa aleg, aveam dreptul sa imi spun parerea, sa stau sa ascult opinii politice si sa aleg ce imi place. Incepusem sa ma implic in conversatiile cu caracter politic, credeam in planuri, in schimbarea lumii, libertate, democratie, credeam in tara aceasta, in viitorul ei si in puterea noastra de a ne decide soarta.

Cu rusine recunosc ca timpul mi-a cam schimbat entuziasmul, am ajuns sa evit discutiile politice, am mers de multe ori la vot ca sa nu pierd ocazia de a-mi anula votul (cu alte cuvinte de a-mi exprima nemultumirea), cand aud la televizor sau la radio politicieni facand promisiuni schimb postul, m-am saturat de minciuni, ma simt umilita si mintita, nu mai am incredere. Refuz sa mai fiu mintita si sa accept acest lucru.

Uitandu-ma in urma, fara a faca o analiza amanuntita pe fiecare culoare politica in parte, fiecare personaj in parte, am per ansamblu un gust amar si imaginea pe care o am intiparita in minte este aceea a unui proces repetitiv cu aceeasi pasi si aceeasi finalitate: propaganda polulista, promisiuni si cateva actiuni populiste in faza de campanie si la inceputul mandatului, apoi nici un plan concret, nici un plan care sa fie urmat, amanari, datorii, lipsa de transparenta, lipsa de sinceritate, certuri, jigniri, taxe, DNA, denuntari, taieri salarii, cresteri salarii sau indemnizatii cand e cazul celor care voteaza legile, ordonante de urgenta asumate si multe alte masuri, bune sau rele la care poporul nu are nici un cuvant de spus. Acum nu ca am putea toti sa ne dam cu parerea, insa transparenta te face sa te simti ca esti important, te face sa te simti ca ai conta, dar lasi decizia pe mana celor pregatiti in acest sens.

Totusi de ce ma simt tratata ca un cersetor, ce lagatura au bietii oameni? Nu am ales aceasta comparatie intamplator sau jignitor. Intrebati va rog un cersetor cum se simte cand primeste bani, cati oameni se uita la el cand ii dau o moneda, cati oameni se uita la el sau ii zambesc cand il intalnesc pe strada, dar cati dintre cei care spun ca le pasa se opresc inainte de a intinde o suma de bani si ii intreaba ce simt, ce i-a facut sa ajunga acolo si daca i-ar putea ajuta cu ceva sa iasa din situatia aceea? Stiu ca sunt si oameni care cersesc pentru ca nu vor sa munceasca, am patit si eu sa intind o paine care sa imi fie aruncata la gunoi si sa mi se spuna “am cerut bani nu paine!”, nu ma refer la aceste situatii. Cand spun cersetor ma refer la omul care cerseste deoarece este nevoit sau obligat (cazurile unor copii) sa faca acest lucru. Nimeni nu este interesat de acest aspect, de motivul din spatele acestui gest uneori disperat. Ne ascundem in spatele celebrei scuze “Daca minte e pacatul lui”. Aruncam un ban pentru a ne ajuta pe noi, pentru a nu ne incarca constiinta, pentru a ne simti mai buni, pentru a ne putea impaca cu noi insine si uneori de frica sa nu ne pedepseasca Dumnezeu. Ne este teama sa aflam nevoile acelui om pentru ca nu suntem siguri daca vom putea face fata la ce vom auzi, pentru ca stim ca nu il vom putea ajuta in multe dintre situatii. Si atunci, preferam sa il tratam rece, distant, sa ii aruncam un ban si sa ne vedem de interesele noastre.

Am inceput prin a imi exprima nemultumirea fata de politica acestei tari, am trecut brusc la compasiune si intelegere fata de cersetori, dar care-i legatura? La fel cum se simte de multe ori un om care intinde mana, ma simt si eu in aceasta tara. In fiecare campanie mi se arunca un ban sau niste alimente, in fiecare campanie coboara candidatii printre noi si ne asculta suferintele, sunt aproape de noi si ne promit tot ce cred ei ca am vrea sa auzim. Insa nu am simtit niciodata de cand imi exercit dreptul de vot ca cineva chiar se intereseaza de mine. Nu am vazut dialoguri sincere care in loc sa sfarseasca prin promisiuni nerealiste sa ii prezinte omului adevaratele posibilitati, pana la urma suntem destul de capabili sa intelegem ca avem probleme financiare la nivel national. Prefer sa nu mi se arunce acei bani sau alimente in campanie, sa nu mi se promita tot ce vreau sa aud, insa sa mi se spuna situatia reala si un plan complex si real de actiune. Nici un candidat nu imi amintesc sa fi prezintat un plan de actiune (un fel de plan de afaceri ca sa fie mai concreta asteptarea mea) pe urmatorii 4 -5 ani, cu cifre, date, si evident actiunile ce urmeaza a fi luate cu termenele propunse. Sa existe coerenta, informatii si argumente. Sa aiba curajul sa iasa in fata si sa ne spuna cand un anumit punct a esuat sau necesita amanat. Suntem cu totii destul de maturi ca sa intelegem, sa participam si sa acceptam. Si apropos, nu suntem toti chiar atat de naivi incat sa nu pricepem si sa fim fericiti cand primim promisiuni optimiste iar situatia este cam gri in realitate. Stim sa facem fata realitati, sa facem fata emotiilor si problemelor, nu avem nevoie sa ne aruncati un ban si apoi sa ne intoarceti spatele. Credeti ca un cersetor nu s-ar simti mai important daca in loc sa ii aruncati un ban si sa fugiti mai departe, v-ati opri o secunda sa va interesati de el. In unele privinte poate il veti putea ajuta fara chiar sa ii intindeti un leu, in altele nu veti putea face nimic si ii veti spune asta, dar faptul ca nu a fost ignorat, mintit si desconsiderat ii va fi cel mai mare ajutor, ii va da aripi si incredere in oameni.

Cu toate ca nu lucrez in sistemul de stat, cu toate ca nu mi-a fost taiat salariul, cu toate ca nu am primit nimic inapoi cand a fost campania electorala, cu toate ca imi duc aceeasi viata indiferent de culoarea politica sau intensitatea crizei economice, nu suport sa mai fiu tratata astfel. Ma doare ce patesc cei din jurul meu, chiar daca nu sunt direct “lovita” de fiecare data, ma doare ca suntem considerati niste prostuti si zaharu, uleiul, faina, banii si promisiunile electorale ne cumpara voturile. Vreau ca cineva sa se uite cu adevarat la noi, inclusiv la mine. Nu depind atat de mult de deciziile acestea populiste, insa nu mai vreau sa le aud ca metoda de manipulare. Vreau sa contam fiecare dintre noi, bugetar sau nu, in fata alesilor nostrii. Vreau sa ni se spuna clar, sincer care este situatia si ce avem de facut. Am nevoie sa pun stampila pe oameni care mi-au prezentat detaliat planul lor de actiune, m-au convins cu argumente si cu date (reale), care apoi isi urmeaza planul pentru care i-am ales, il adapteaza cand este nevoie si au curajul sa isi asume raspunderea si sa ne anunte cand apar dificultati (gasind solutii, nu doar scuze si vinovati). Sunt un om normal, cu putere de decizie, discernamant, ratiune, emotii si evident si intelegere a celor din jur. Vreau sa fiu tratata ca atare si nu sa mi se arunce un leu pentru a pune stampila pe buletinul de voi. Sunteti atat de manjiti incat nu aveti curajul sa intrati in contact cu noi, cei care va votam? Va simtiti vinovati si preferati sa nu ascultati nevoile noastre ca sa nu va incarcam cu ele, exista riscul sa va sensibilizam prea tare? Va stiti interesul, v-ati setat drumul si programul, asa ca treceti pe strada grabiti, ne vedeti, ne aruncati o moneda si va vedeti de drumul vostru. Si moneda cade in general atunci cand simtiti voi nevoia sa fiti mantuiti (aici ma refer la nevoia de a fi votati), nu cand am eu, bietul cersetor nevoie de ea.

As dori sa le spun celor care incearca sa ma convinga ca o culoare politica este mai buna decat alta, eu am nevoie sa fiu respectata de catre cei pe care ii votez si apoi sa le evaluez rezultatele. Votul meu conteaza, asa ca si eu contez. V-as ruga sa nu mai incercati sa ii influentati pe cei din jur de ce este bine si ce este rau sa aleaga, toti avem dreptul sa alegem. Daca vrem sa schimbam ceva cred ca trebuie sa ne respectam alegerile individuale si sa cerem sa fim respectati cu totii. Oricat de greu ar fi, nu va simtiti mai bine cand sunteti informat, tratat corect si respectat pentru votul oferit?

Advertisements