Tags

, , , , , ,

– Wrote on January 20, 2013 by Marcus-

bridges-bridge-forest-nature-landscape-up-net-637165

Aproape 90% din cei cu care am discutat mi-au spus ca ar renunta la servici si s-ar apuca de o mica afacere.Vorbesc de tineri la 30 de ani. E ciudat sa auzi de astfel de ambitii intr-o perioada tulbure ca aceasta, tulbure din toate punctele de vedere: financiar, social, al relatilor interumane. Dintre toti factorii, din experienta, de departe cel mai important in deschiderea si dezvoltarea unei afaceri il vad factorul uman. Poate ca unii ar spune ca importanti sunt banii intr-o astfel de situatie. Sunt foarte importanti si banii dar cred ca mai multe sunt situatiile in care te lovesti de oamenii din jurul tau si de propria ta gandire decat de bani.

Presupunem ca incepi o afacere. Primul lucru care o sa il f

aci este sa gasesti ideea de afacere fezabila raportata la bugetul de care dispui. Calculul pe care il faci o sa fie nerealist din capul locului. Este o emisiune pe Discovery Travel in care sunt prezentate proiecte si constructii de case particulare. Respectivii isi calculeaza bugetul aferent proiectului la care adauga o suma de bani numit  contingency fond. Acesta reprezinta fondul de bani pentru situatii neprevazute. Eee…aici apare problema. In primul rand ca noi nu avem notiunea de contingency fond. Dimpotriva, in momentul in care ne facem o proiectie financiara suntem tentati tot timpul sa diminuam necesarul financiar si asta cred ca este efectul unei gandiri tare paguboase. In cazul meu acest lucru aproape m-a intors din drum riscand sa pierd si banii investiti initial. Situatiile neprevazute apar aproape tot timpul. Luati-o ca o axioma. Situatiile sunt previzibile sunt doar pe hartie, in realitate apar o mie de factori pe care nu i-ati prevazut anterior sau efecte ale unor decizii eronate.

Presupunem ca ai gasit ideea, dispui de bani, urmeza investitia propriu-zisa. Alta belea. O sa apara primele indecizii. Cazul meu, decisesem sa ma apuc de fabricarea de mobilier din lemn masiv. Asta a presupus alegerea in prima faza a unei hale de productie. Am cautat in tot orasul si in imprejurimi o astfel de locatie. Intr-un final am gasit ceva care se apropia de ceea ce aveam in minte. Spatiul imi convenea din punct de vedere al amplasamentului, al proprietarului si al utilitatilor (in primul rand curent electric de forta). In schimb era un spatiu total insalubru. Dezafectarea lui si aducerea la un stadiu de minima utilizare a presupus o munca caineasca, lucru pe care nu il prevazusem deloc la inceput. Aici numai ambitia impletita cu inconstienta ne-a tinut in priza. Dupa cateva luni de munca am vazut primele scule de tamplarie. A fost destul de frustrant acest lucru deoarece in mintea noastra ceea ce realizasem noi pana in momentul respectiv nu semana deloc cu o tamplarie.

Cautarea ulilajelor a fost cred cel mai indelungat si deceptionant lucru. Am inceput cu cautarea de utilaje noi, din afara tarii. Toate erau sau prea scumpe pentru bugetul nostru sau nu ar fi facut fata la ceea ce ne trebuia noua. Ca sa scurtez, dupa cautari care au durat aproape o jumatate de an in toata tara si in afara ei, am cumparat sculele de la cativa kilometri departare dupa ce aflasem intamplator ca cineva avea de vanzare utilaje la mana a doua. Hazard. Nici un utilaj nu era functional. A urmat reconditionarea lor. Alti bani, alti nervi. Intr-un final ne-am apucat de tamplarie. Asta dupa aproape 8-9 luni de cand am intrat in hala respectiva. Habar nu avea cam ceea ce trebuie sa facem. Am angajat un templar, iar noi un fel de ucenici pe langa el. Au urmat o gramada de decizii proaste care iar ne-au costat timp si bani. Pierdeam la cubarea lemnului, la materialul ales, la modelele de mobila alese. Dupa o perioada ne-am dat seama ca greseam fundamental: din necunoastere, din prostie, din ignorant etc. Am renuntat la templar, iar dupa putin timp am fost pe punctual de a renunta si noi. Doar intamplarea si hazardul ne-a pus in legatura cu oameni care aveau viziune si experienta in ceea ce noi incepusem acolo. Am facut o pauza de cateva saptamani in care am regandit toata treaba. In primul rand am ales alte modele de mobilier care se pretau mai usor la utilajele pe care le aveam si in primul rand mergeau facute in serie. Am decis sa inchiriem un spatiu de prezentare in oras lucru pe care nu il luasem in calcul la inceput.

Aceste lucruri se intampla acum. Ce va urma cred ca doar cu ambitie si cu putin hazard vom vedea ce va aduce.

Ceea ce am scris mai sus in mod sigur nu seamana cu droaia de afaceri de success care vin odata cu CD-uri de la nu stiu ce editura. In realitate lucrurile stau cu totul altfel: mult mai brute, mai frustrante, mai stresante si pline de neprevazut.

Neprevazutul sau hazardul ne-a urmat tot timpul, acest nu e scris nicaieri in CD-urile care ne dubleaza sau ne tripleaza investitia in maxim un an. Neprevazutul e cel care ne descumpaneste, ne face sa luam cele mai proaste decizii sau ne poate scoate dintr-o situatie delicata. In timp, am tratat aceste lucruri neprevazute ca atare si le-am dat insemnatatea cuvenita.

Ceea ce am spus pana acum au fost lucruri care mi s-au intamplat mie, unul din cei 90% dintre noi. Am vrut o schimbare dupa ce vazusem ca atunci cand lucrezi pentru altcineva si nu ai spirit de initiativa nu o sa treci de bariera impusa de altii. Pentru asta trebuie sa iesi din zona de confort pe care ti-o da un salariu si sa intri in necunoscut. Restul tine doar de ambitia pe care o ai si de hazard.

-articol scris de Marcus-

 

Advertisements