Tags

, , , , , , , , ,

The_Rake's_Progress_8“Oare astia suntem noi, 
Uriasi cu brate moi…
Valuri mari, succese mici
Si ne balacim in kitsch…
Ne mai intrebam apoi:
Oare astia suntem noi?!”

Evoluam, tehnologia avanseaza continuu (daca privim doar cu 12-15 ani in urma diferentele sunt vizibile), agitatia si stresul sunt in crestere, agitatia continua ne defineste viata, visele sunt tot mai indraznete, posibilitati avem tot mai multe, pe scurt as putea spune ca era tehnologiei ne marcheaza pe toti. Este bine, este rau?…parerile sunt impartite. Cu siguranta bunica va spune ca nu mai e “cum era odata”, iar tinerii spun ca nu isi pot imagina viata altfel si nu inteleg cum noi am putut creste fara “calculator si internet”. Pe cei care au vazut copilarit astfel, insa acum s-au adaptat la noul ritm de viata, ii aud spunand ca este bine sa avem acces la informatii si tehnologie, dar le lipseste putin din linistea si relaxarea de odinioara.

Si noi romanii, chiar daca nu suntem la nivelul tarilor dezvoltate, am patruns in aceasta lume si simtim zi de zi agitatia si noul ritm de miscare. Am trecut de la programul vechi al fabricilor, cand parintii nostri ajungeau dupa 8 ore acasa, undeva pe la ora 16, la program de 8 ore +; toata ziua o petrecem in birou, incepand in jurul orei 9 si ajungand acasa cel mai devreme la ora 18 (asta in cazul fericit). Drumul spre birou si inapoi lungeste programul cu cel putin o ora, in cazul oraselor de provincie, in capitala este motiv de bucurie daca discuti doar de o ora. Ajungi acasa fara vlaga, obosit si tot ce mai vrei si poti sa faci in putinele ore care ti-au mai ramas sunt sa deschizi televizorul si aici auzi: crime, furturi, accidente, violuri, rapiri, razboaie, droguri, promisiuni politice care nu iti mai trezesc nici o emotie (eventual iti misca nervul degetului mijlociu inainte de a schimba canalul), promovarea unor persoane care nu stie nimeni cu ce se ocupa, scandaluri si apoi de la capat: furturi, crime… Cum sa poti sa spui la finalul zilei: am avut o zi superba? Iti mai ramane o varianta, arunci televizorul pe geam si asa cum esti de obosit deschizi calculatorul sa te mai amuzi. Si aici gasesti aceleasi stiri, dar mai ai sansa sa vezi copii mutilati pe care ii poti salva cu un like, poza cu oameni loviti de soarta pentru care poti da share sau like ca sa ii salvezi, animale chinuite, etc…

Era tehnologiei ne-a adus cu ea pe de o parte posibilitatea de a ne documenta, de a avea acces la informatii, de a ne exprima sau de a privii lumea si din alt unghi, pe de alta parte suntem bombardati cu stiri si informatii care ne fac sa vedem totul in negru. Aceste lucruri “rele” se inatamplau si inainte, chiar daca noi eram privati de informatii de acest gen si cred ca lumea era mai increzatoare in semeni si chiar mai linistita cand nu auzea la orice pas toate aceste relatari pe tot parcursul zilei. Nu spun ca ar trebui sa fim dezinformati sau sa ni se ascunda realitatea, dar am uneori senzatia ca traiesc intr-o tara de criminali, betivi, infractori, mincinosi, tarfe, spagari, incompetenti si as mai putea continua. Cand vad domnisoarele de la tv, despre care nu prea inteleg ce au facut sa ajunga acolo ca sa ne bucure privirea zilnic, ma intreb daca asta e calea spre succes: casatoria cu un mos cu influenta (din dragoste nebuna, ca altfel nu se casatoreste nimeni, intrebati-le) sau o noapte petrecuta cu cine trebuie (evident pentru ca sa ii impartasesti ideile tale geniale, la ce va gandeati?). Prea multe informatii de acest gen, prea multe exemple negative si imagini dezamagitoare oferim lumii despre tara asta. Si eu sustin ca nu e nimeni obligat sa se uite pe un post de acest gen, insa pentru cei care asta fac este benefic sa nu le oferim alternative. Despre copiii talentati cat se vorbeste? Despre reusitele unui om de afaceri de exemplu, care a plecat de jos si nu a furat, cat se vorbeste? Despre omul care a dat o mana de ajutor unui seaman pe strada, cat se vorbeste? Despre alte lucruri frumoase care se intampla la noi in tara, cat se vorbeste?

Cu o asa imagine asupra a ceea ce ne inconjoara, cu stresul zilnic pe umeri, cu problemele din viata fiecaruia, unii ajung sa urmeze astfel de exemple si decid sa fure, sa se prostitueze, sa plece in alta tara la munca si acolo daca nu se descurca ajung sa fure, ajung sa rezolve problemele cu cutitul, etc. Sunt destui care au inspiratie proprie, dar unora le deprimam viata cu asemena imagine si le dam astfel de idei. Avand in vedere ca nu avem doar genii si intelectuali in tara, masa populatiei este, vorba lui Lapusneanu “prosti da’ multi”, trebuie sa luam in calcul ca dicovery nu va fi luat ca alternativa de multa lume.

Pe fondul saraciei si al exemplelor de incompetenta care duce la succes financiar, exemple promovate mai mult decat informativ si mai degraba regulat, ajungem sa ne miram ca a crescut infractionalitatea in loc sa creasca solutile de a depasi greutatile. Am ajuns si peste granite cu aceste obiceiuri, ni s-a dus renumele si nu facem nimic sa ne oprim. Luam fonduri pentru integrarea rromilor si cunosc cazuri in care nu a fost nici un rrom abordat sa nu mai vorbesc integrat. Si acest furt nu il fac rromi, ci romanii, asa ca sa nu mai dam vina ca avem si noi uscaturile noastre si sunt multe.

Primul concediu in care mi-am propus sa vizitez cateva orase din afara tarii m-a dus si in Italia. Italienii erau destul de obisnuiti cu limba romana, asa ca nu ne intrebau de unde suntem, insa isi trageau gentile in mijloacele de transport in comun daca ne auzeau vorbind. Tot in Italia, eram cu niste francezi pe un vaporas, care au fost foarte curiosi sa afle ce limba vorbim, de unde venim si le-am spus ca din Romania. Reactia a fost sa isi protejeze bagajele ca apoi sa se retraga incet din preajma noastra. Nu m-am ascuns ca sunt romanca, in ciuda acestor incidente care m-au cam intristat, am continuat sa vorbim intre noi limba materna si spunem celor care ne intrbau de unde venim. Am facut asta pentru ca romanii nu sunt doar hoti, mai sunt si oameni care castiga si la fel ca occidentalii (nu la aceeasi valoare) isi fac concedii in strainatate. Pe munca mea eu vizitam Italia, nu cautam loc de munca, nu furam, plateam hotelul, intram la muzee, in concluzie eram interesata de tara lor pe banii mei si m-am mandrit sa arat asta mai ales in contextul in care eram vazuti niste hoti.

Pe langa imaginea negativa pe care o avem, atat in tara cat si peste granite, constat cu tristete ca am uitat sa fim exact ceea ce ar trebui sa fim, adica OAMENI. Individualismul a luat locul spiritului civic si dorintei de a-ti ajuta semenii. Aici va voi da inca un exemplu: eram in autobuz, care era atat de plin incat nu aveai loc sa te misti. Unei doamne i s-a furat telefonul, dar aceasta a simtit. A cerut disperata ajutor, sa ii dea cineva un telefon sa sune astfel incat sa prinda hotii. Nimeni nu a reactionat si vedeam in jurul meu barbati, puternici, vanjosi, inalti ca brazii, care isi scoteau pe ascuns telefoanele sa le dea pe silentios. Femeia a strigat la sofer sa nu deschida usile deoarece ne apropiam de statia urmatoare. Si acesta s-a facut ca nu aude si a facut oprirea prevazuta in program. O gasca de cativa baieti au coborat urgent din autobuz, toata lumea se uita inspre ei banuind de ce se grabeau atat de tare, usile s-au inchis si s-a continuat drumul…

Daca este sa ne luam dupa aparentele de zi cu zi, nu prea avem de ce sa ne mandrim cu noi insine, ca natie, ca popor, ca solidaritate. Imaginea ne este patata de faptele noastre, asta auzim toata ziua, iar cand e vorba sa ne ajutam/sustinem intre noi, fiecare se uita in alta directie.

As vrea sa cred ca nu astia suntem, ca mai este speranta. Cred ca informatiile ne-au si dezinformat: atatea de multa tragedie si depravare vedem despre noi incat ajungem sa credem ca nu mai avem scapare, astia suntem. NU ESTE ADEVARAT! Avem si copii talentati nu doar repetenti si pilosi, avem si tineri care au ceva de spus nu doar totul de aratat, se intampla si la noi in tara lucruri frumoase pe care merita sa le vedem, sunt si oameni care au reusit cinstit si ii ajuta sau incurajeaza si pe altii, mai sunt si oameni saritori (putin dar mai sunt)… Putem doar sa invatam de la ei, sa ii luam ca modele, sa ii ignoram pe restul si sa nu le mai acordam atata importanta pentru ca nu o merita, cred ca fiecare din noi poate sa aleaga sa fie altfel. Daca am avea curajul sa facem asta, daca am avea curajul sa recunoastem cu mandrie ca suntem Romani pentru a schimba o imagine, daca am avea curajul sa ne ajutam semenii, daca am avea curajul sa credem in noi, daca am avea curajul sa nu mai deschidem televizoarele cat timp raman sursa de prostire, daca am avea curajul sa schimbam ceva in bine si sa facem auzit acest lucru sunt sigura ca s-ar observa ca suntem mult mai multi care nu ne incadram in imaginea mai sus descrisa. Asta inseamna ca tara noastra nu e majoritar ocupata de cei pe care ii facem vedete pe toate canalele si pe internet si trebuie sa lasam sa se vada asta. Tehnologia e un lucru bun, informarea si cunoasterea sunt hrana unei minti sanatoase, dar nu putem accepta ca informatia sa fie sclava  acestor indivizi care ne fac de rusine, ne umbresc si ne demoralizeaza.

Va incurajez sa aratam ca avem si altceva de oferit, ca suntem altfel decat se vede in prezent. Va incurajez sa fim solidari in a schimba o imagine, o mentalitate, de ce nu un viitor!

.

Advertisements