Sat Magura (Zarnesti, Brasov)

Tags

Bran, Brasov, calatorii, drumetii, Magura, sat Magura, weekend, Zarnesti

Dupa cum am lasat sa se inteleaga din articolul anterior, voi continua calatoria prin satul Magura (in apropiere de Zarnesti), judetul Brasov.

Despre acest sat, aceasta zona, am auzit si eu intamplator discutii, insa in toate discutiile oamenii recunosteau ca nu au cum sa descrie in cuvinte frumusetea acelui loc. Am devenit mai curioasa, asa ca am ales sa includ acest sat in destinatiile de weekend.

V-am obisnuit deja ca nu o sa ma postez distantele sau istoricul zonei (nu ma pricep si sincer nici nu imi face placere). Din acest motiv va trimit si de aceasta data la un link.

Eu am mers de la Praspatiile Zarnestilor, pe drumul forestier care indica directia catre Magura. Drumul este prin padure, peste un deal, ajungandu-se in partea opusa intr-un sat pitoresc, o oaza de liniste. Inconjurat de muntii Bucegi si Piatra Craiului, satul isi are gospodariile risipite pe dealuri. Imaginea pe care o vezi este parca scoasa din cartile de povesti. Totul era verde, drumul pietruit, casele risipite, simplitatea locului si frumusetea naturii, impletite in aceasta locatie te duc cu gandul la un colt de rai.

Fiind destul de tarziu cand am ajuns in aceasta locatie, nu am mai avut timp de o plimbare pe jos prin aceste locuri. Asa ca de data aceasta (cu rusinea de rigoare) va spun ca am strabatut satul doar cu masina (am mai coborat din cand in cand, insa mi-ar fi placut sa parchez si apoi sa merg la pas), pe niste drumuri inguste de ma gandeam cu groaza ce vom face daca apare cineva din fata. S-a intamplat si acest lucru, insa ne-am descurcat, dar fara injuraturi si tipete cum suntem obisnuiti in oras. Drumul este ingust cat de o masina si foarte putin, cand vezi in fata ta inca un automobil incepi sa cauti cu privirea un loc unde ai putea sa tragi cat mai tare pe deaptra. In orase am patit de multe ori ca participantii la trafic chiar daca au unde sa se retraga ca sa faca loc, tot nu fac acest lucru pe motiv ca se grabesc si asteapta sa se opreasca celalalt, doar e dreptul lor sa li se faca loc. Ei aici nu a fost asa. Tot taranul demonstreaza ca e educat si stie bunele maniere. Eu cand am vazut masina ma chinuiam sa trag cat mai mult pe deaptra, cat imi permitea drumul, insa nu era suficient. Tinand cont de legile rutiere trebuia sa acord prioritate celui care urca, insa cativa centimetrii insemnau ca roata sa imi fuga in rapa. Localnicul cu care m-am intalnit, nu a tipat, nu a injurat, a stat linistit si a tras si el cat a putut de mult dreapta. La un moment dat s-a orpit si nu stiam de ce nu trece, ca prin eforturile amandurora se facuse loc cat de cat. La care omul da geamul jos si imi spune: “poftiti domnisoara, treceti va rog!”. Eu ii spuneam ca el are prioritate la care omul mi-a spus ca nu poate sa lase oaspetii satului sa nu treaca si mai ales sa lase o domnisoara sa se chinuie sa ii dea prioritate pe astfel de drumuri. Apoi ne-am oprit unul in dreptul celuilalt si ne-a dat cateva indicii despre drum, ne-a recomandat sa nu coboram pe Bran cu masina ca nu e drumul bun, ci sa ne intoarcem tot prin Zarnesti (asa ca va spun si voua).

Ne-am intors ca sa iesim spre Zarnesti din nou si am facut un popas sa admiram splendoarea acelui loc. Sa nu vi-l inchipuiti un fel de Las Vegas cand va spun ca e minunat. Pe mine ma impresioneaza si orasele mari, insa raman muta in fata unor locuri simple, in care omul a respectat natura si si-a construit viata in armonie cu aceasta. In aceste locuri linistite am senzatia ca timpul sta in loc, ca stresul nu exista, ca sunt intr-o permanenta vacanta si odata intoarsa la rutina zilnica si agitatia din oras sunt mult mai relaxata si incarcata cu energie pozitiva dupa ce vizitez astfel de locuri.

Acum o sa va las sa va uitati la niste fotografii (din pacate nu sunt prea reusite, asa ca nu reflecta fidel frumusetea de care va povesteam).