Tags

, , , , , , ,

imagesfM-am apucat anul acesta de scris si primele lucruri care imi vin in minte cand deschid blog-ul sunt intrebari pe care fiecare ni le-am pus macar o data in viata. Ma gandesc ca voi epuiaza stocul dupa o perioada, insa pana atunci vor aparea periodic postari despre intrebari existentiale. 🙂

Sa nu va ganditi ca am gasit elixirul fericirii. Daca il gaseam nu povesteam despre el ci il vindeam pe bani grei. 🙂

De unde mi-a venit ideea acestui subiect. Tot sarbatorile si trecerea intr-un nou an sunt de vina. Craciunul in general este o sarbatoare pe care o petrec in familie, o sarbatoare a linistii, a cadourilor si a bucuriilor impartasite cu cei dragi. Cam asa simt eu Craciunul in fiecare an. Apoi vine Revelionul, pe care il petrec cu prietenii si ne bucuram ca facem pasul impreuna in noul an. Evident ca ne stablilim asteptarile de la noul an si ne uram reciproc “Un an nou fericit”! Si daca merg mai departe cu sarbatorile vom observa ca uram: “Craciun fericit!”, “Paste fericit!”, “La multi ani fericiti!”, etc.

Chiar daca nu recumoastem, nevoia de fericire se afla in fiecare din noi. O cautam, ne-o dorim si uneori o dorim sincer si celor dragi noua. Dar ce inseamna fericire? Ce ne face fericiti? Exista vre-o reteta universala pentru fercire?

Daca este sa ne uitam dupa definitii vom gasii mai multe variante:

1) “Fericirea este starea unei fiinţe raţionale în lume, căreia, în întregul existenţei ei, totul îi merge după dorinţă şi voinţă, şi se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum şi cu principiul esenţial de determinare al voinţei ei.

definiţie de  în Critica raţiunii practice, Dialectica raţiunii pure practice (1972)

2) “Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzaţie, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei sau unui copil, dacă angajează sufletul, devine o fericire“.

definiţie de 

3) FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. 

DEX

 Am auzit multe pareri, unii cred ca BANII le aduc fericirea, altii ca IUBIREA, altii cred ca FAMILIA  si/sau COPII rezolva aceasta problema, altii sustin ca doar CARIERA ( viata profesionala) ii poate face fericitii, insa sunt si persoane care considera ca toate cele mentionate sunt secretul unei vieti fericite. Depinde de la om la om, depinde de la fire la fire. Chiar daca un singur “ingredient” te poate face fericit sau ai nevoie de toate sau mai multe, asta este, toti suntem diferiti si avem nevoi diferite. Ma intreb insa, daca treaba aceasta cu a fi fericit depinde de niste lucruri atat de vizibile, de ce cautam fercirea si vedem in jurul nostru o stare mai mult de tristete si pesimism decat de fericire?

Parerea mea in aceasta problema este ca nu BANII, IUBIREA, FAMILIA sau/si CARIERA sunt responsabile de fericirea noastra. Pana la urma un om care considera ca banii in fac fericiti, lasa la o parte alte aspecte ale vietii, alearga dupa banii, pana la urma ii castiga si se trezeste singur cu averea sa. Poate fi fericit? La fel si cu iubirea sau familia, cand ajungem sa credem ca este tot ce ne poate face fericiti, alergam in acea directie disperati, nu deschidem ochii prea mari ca suntem siguri ca este reteta fericirii si ajungem sa fim dezamagiti ca ne lipseste ceva si familia/relatia nu este tocmai asa cum visam ci ne aduce tristete si uneori despartiri/divorturi. De cariera ce sa mai spun, multi si-o doresc, se afunda intr-un birou pana noaptea tarziu, renunta la viata pentru a avansa, pentru a avea un viitor. Uneori il au, alteori se sacrifica degeaba. Esti fericit cand ajungi noaptea acasa si copilul tau deja doarme sau iti vezi sotia/iubita/prietenii doar la final de saptamana si atunci daca nu esti prea obosit? Sa le ai pe toate este posibil, insa destul de greu: cariera implica ore suplimentare, viata dedicata job-ului, poate aduce bani insa nu prea mai lasa timp de iubire, familie. Poti in loc de job sa ai o afacere, aici se mai schimba problema, insa si aici e nevoie de mult timp din viata ta pe care trebuie sa il iei din alta parte. Si asa mai departe…

Am vorbit despre cele 4 “secrete” ale fericirii deoarece le-am auzit cel mai des la cei din jurul meu. Nu sunt universal valabile si char exista peroane care le au pe toate si vor sustine ca asta ii face fericiti. Eu chiar ii cred. Ma indoiesc insa ca fericirea vine din lucruri exterioare noua cum ar fi cele de mai sus. Asa cum sunt oameni care au bani, cariera, familie/iubire si sunt fericiti, tot la fel gasim si oameni care le au pe toate si sunt nefericiti. Sa nu mai vorbesc ca vom intalnii si persoane fara bani, fara perspective de cariera si poate si fara iubire/familie pe care ii vom vedea fericiti (aici nu ma refer la cei care au baut ceva inainte si asta ii face sa fie foarte veseli). Ce vreau sa spun este ca imi vine greu sa imi imaginez cum aceste lucruri exterioare noua ne pot face fericiti. Cred ca ne pot face viata mai usoara, ne pot face sa ne simtim impliniti sau realizati, insa cuvantul fericire imi este greu sa il asociez cu banii, cariera sau iubirea(nu ca sentiment, ci ca dependenta de o persoana).

Si eu am crezut la randul meu ca daca esti o persoana de succes, cu bani si intr-o relatie frumoasa poti sa te numesti cel mai fericit om de pe pamant. Am avut/am parte de fiecare si chiar de toate la un loc, insa in majoritatea timpului nu gaseam fericirea pe care mi-o doream. Cu timpul am inceput sa nu mai alerg dupa cariera cum alergam la 20 de ani, planurile mi s-au schimbat. Banii ii consider importanti in viata, dar nu ii las sa devina conditia esentiala a vietii, iar la capitolul iubire am invatat sa ma iubesc in primul rand pe mine (aici nu vorbesc de egoism) si apoi pot sa ii iubesc si pe cei din jurul meu neconditionat.

Parca va aud: ne-ai dat un subiect la care toti tragem cu coada ochiului chiar daca nu recunoastem si acum nu ne dai nici o solutie? Pai nu, nu va dau nici o solutie ca eu nu am solutiile pentru fiecare. Si stiti de ce? Deoarece cred ca fericirea vine din interior. Cand invatam sa ne ascultam pe noi insine, sa ne impacam cu noi asa cum suntem, sa dedicam timp pentru ceea ce ne face placere si pentru persoanele dragi, sa iertam, sa iubim (in primul rand pe noi, dar va rog sa nu confundati cu egoismul), sa ne respectam pe noi si pe cei din jurul nostru, sa ne bucuram de zambetul unui copil (chiar daca nu este al nostru), sa ne bucuram de o zi insorita, sa gasim fericirea in tot ceea ce ne inconjoara si ne face noua placere. Acum nu zic ca trebuie sa fim drogati sa sa nu vedem grijile si stresul care ne inconjoara. Insa de ce simtim nevoia sa il tinem strans in brate si atunci cand avem parte de clipe care ne fac fericiti? Cred ca ii putem da drumul o clipa (oricum nu gasim rezolvare daca tinem problemele continuu lipite de noi), sa ne bucuram de un moment frumos pentru noi, iar apoi mai relaxati, mai optimisti putem incerca o noua abordare a problemei. Iar cand grijile ne apasa si se aduna, o pauza bine meritata poate fi si usa spre iesirea din probleme. Am intalnit persoane care nu reusesc sa discute despre altceva decat despre problemele personale sau sa barfeasca si sa judece prietenii/cunostiintele, aceste persoane sunt deprimate constant si considera ca viata este nedreapta. Cum va asteptati la o viata frumoasa cand voi doriti sa priviti partea intunecata a vietii, va pierdeti timpul judecand si criticand in loc sa cautati si sa faceti lucruri care va fac pe voi fericiti. Atat de importanta e viata celor din jur pentru voi incat sa fie singurul vostru subiect de discutie. Dar viata voastra ce are, de ce nu aveti curajul sa priviti la ea si sa va respectati nevoile voastre? Si acest lucru trebuie invatat si din pacate nu se invata la scoala si de multe ori nici acasa. Insa suntem oameni puternici care cautam fericirea si am fost capabili sa invatam atatea lucruri la viata noastra (sa mergem, sa scriem, sa citim, sa ne descurcam, sa muncim) asa ca eu cred cu tarie ca putem invata sa fim atenti si la noi insine, la nevoile si placerile noastre si putem sa ne directionam viata spre lucruri care sa ne faca fericit decat spre sabloane care nu s-au dovedit a fi de succes in orice situatie. Suntem unici, asa ca nevoile noastre nu pot fi decat diferite, iar cele 4 domenii mentionate mai sus sunt insuficiente pentru a asigura fericirea atator tipuri de caractere.

In loc de concluzie revin asupra idei ca fericirea vine din inerior nu din exterior, din lucruri marunte si nu din lucruri marete. Chiar daca pare mai usor sa fi fericit cand esti realizat (bani, cariera, familie), eu cred ca fericire exista si pentru cei care nu le au pe toate si asta ma face sa cred cu mai multa convingere ca fericirea este in noi.

Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma.” – J. W. von Goethe

“Fiintele umane cele mai fericite nu poseda mare lucru. Ele pur si simplu sunt asa.” – Gitta Mallasz

Advertisements