Tags

, , , , , , , , , ,

images (1)    Daca am inceput sa va descriu locuri vizitate de mine cu imprejurimile Brasovului, ma gadesc sa continui cu aceeasi zona. Schitul Coltii Chiliilor de care o sa va vorbesc mai jos este destul de aproape de Zarnesti, asa ca o sa ma plimb prin aceeasi zona.

O scurta descriere a acestui schit, cat si un scurt istoric puteti gasi aici.

Pentru descrierea traseului, iar nu sunt foarte priceputa, asa ca va trimit la acest link.

Acum ca i-am lasat pe cei mai priceputi decat maine sa va povesteasca istoria si traseul spre acest schit, voi incerca si eu sa va povestesc impresiile mele din aceasta locatie.

Nici aici nu am urcat cu masina pana unde s-ar fi putut urca, din simplul motiv ca era prea frumos drumul pentru a-l parcurge in masina. Trebuie sa recunosc ca pentru mine a fost putin mai greu traseul decat plimbarea prin Prapastiile Zarnestilor, dar a meritat. Ii rog pe cei care sunt pasionati de urcarile pe munte sa nu rada de mine cand spun ca a fost mai greu traseul. Recunosc ca pentru o persoana invatata cu urcatul pe munte este unul dintre cele mai usoare trasee, insa eu cu viata-mi sedentara nu ma pot mandrii cu o conditie fizica prea buna.

Revin la partea cu “a meritat efortul”. Drumul este prin padure, o liniste mult-asteptata ia locul agitatiei si zgomotului din oras. In aceasta liniste se aud doar trilurile pasarilor si din departare se mai aud din cand in cand animalele din curtile oamenilor. Si uite asa printre copaci, pe un drum forestier e o placere sa urci. In fiecare luminis nu iroseam ocazia de a admira frumoasa priveliste ce ni se descoperea. Trebuie sa recunosc ca la un moment dat am cam obosit si cum schitul este ascuns intre brazi habar nu aveam daca sunt aproape sau nu de destinatie. Asa ca am facut un popas pe iarba si m-am bucurat din plin de linistea aceea placuta, de mirosul ierbii, al brazilor si de cantecele pasarelelor.

Ca sa nu va plictisesc prea tare cu placerile mele de a admira natura, o sa revin la drum. Nu departe de locul in care am poposit pe iarba ni s-a descoperit intre copaci schitul si in intampinarea lui o bancuta si un izvor cu apa rece de munte. Stiu si eu ca nu este indicat sa bei apa rece dupa efort sau cand esti incalzit, insa credeti ca mi-am putut infrana aceasta placere? Nici o sansa, m-am bucurat din plin de acea apa curata, rece, cristalina. Si…apropos, nu as da aceasta apa nici pentru zece sticle de Evian (ca sa nu zic alta apa imbuteliata). Poate sunt conservatoare, insa toata propaganda asta ca apa imbuteliata face minuni, nu o neg dar nici nu o accept. Am crescut cu apa de la robinet si beam toti copii de afara apa dinr-o cana (evident ceruta vecinei de la parter) si nu am patit nimic (am analizele la zi asa ca am dovada). Din acest motiv nu am nici o problema a bea apa de izvor, de la robinet sau de la cismea (exceptie cand gustul apei nu imi place, atunci nu ma pot lauda decat cu apa plata cumparata de la cel mai apropiat chiosc).

Revenind la apa de izvor care mi-a redat energia, a completat sentimentul de bine care ma cuprinsese tot drumul, trebuie sa va spun ca am avut grija sa luam rezerve si pentru drumul de intoarcere, doar nu o sa ratam aceasta placere. De aici am ajuns la Schit, asa ascuns intre brazi cum era, mai intai bataia in toaca ne-a indicat ca suntem aproape, apoi intre brazi am putut zari schitul. Micut, de lemn, in mijlocul padurii, o frumusete care nu poate fi descrisa in cuvinte. O adevarata oaza de liniste si energie.

Am vizitat si schitul si pesterea aflata de cca 300 metrii distanta de schit, insa nu o sa ma opresc sa ve descriu in detaliu schitul si pestera. Prefer sa va las sa le descoperiti singuri si cu siguranta propria experienta va conta mai mult decat povestile mele. Ce vreau insa sa va povestesc s-a intamplat in fata schitului, unde se afla o superba gradina cu flori. Dupa multi ani am putut admira fluturi mari si colorati cum nu mai vazusem din copilarie. Zburau din floare in floare si erau destul de multi: galbeni, rosii, portocalii, pamantii si evident combinatii de culori. Mi-au captivat atentia pentru mult timp si chiar mi-au amintit de copilarie, cand in gradina din fata blocului (da, am copilarit la bloc) vedeam adesea astfel de fluturi zburand din floare in floare si alergam sa ii prindem, ceea ce nu prea ne iesea. De atunci nu am mai vazut asemenea fluturasi, asa ca nu aveam cum sa nu ma opresc sa savurez momentul cu zambetul pe buze.

Dupa aceasta vizita de neuitat, a urmat traseul de intoarcere, care m-a bucurat din nou cu frumusetile sale.

Povestea in general se incheie cu “am ajuns acasa, intr-o forma maxima si ma gandeam inca la frumusetile descoperite azi”, dar pana la aceasta etapa care a avut loc la finalul zilei, a mai fost si in vizita in satul Magura (Bran, Brasov) despre care va voi povestii intr-un alt articol.

La Schitul Coltii Chiliilor am fost atat de captivata de peisaj incat am cam uitat sa fac si poze. Din acest motiv o sa va las sa admirati fotografiile din link-urile de mai sus. Mai jos sunt doar cateva poze de unde am lasat masina.IMG-20120429-01046 IMG-20120429-01048 IMG-20120429-01051 IMG-20120429-01052 IMG-20120429-01056 IMG-20120429-01057 IMG-20120429-01060 IMG-20120429-01062 IMG-20120429-01064 IMG-20120429-01065 IMG-20120429-01066 IMG-20120429-01067 IMG-20120429-01069 IMG-20120429-01072

Advertisements